Doar 1% din conflictele comerciale ajung la arbitraj

Deşi puţini cunosc acest aspect, conflictele comerciale au o alternativă la instanţa statală: arbitrajul, o instanţă privată în care cele două părţi numesc judecătorul care, în acest

Deşi puţini cunosc acest aspect, conflictele comerciale au o alternativă la instanţa statală: arbitrajul, o instanţă privată în care cele două părţi numesc judecătorul care, în acest sistem, se numeşte arbitru. Deşi are câteva avantaje certe, în România, din câteva sute de mii de procese comerciale înregistrate anual, doar 600 ajung în faţa unei Curţi de arbitraj.
Preşedintele Curţii Internaţionale de Arbitraj, Victor Babiuc, spune că există două motive care explică numărul mic al companiilor care apelează la Curţi de arbitraj în România. "În primul rând, necunoaşterea acestui sistem atât de către avocaţi, cât şi de către companii. În plus, avocaţii preferă tribunalele dintr-un motiv egoist: mai multe căi de atac, mai multe onorarii", explică Babiuc. Dacă în statele occidentale regula de rezolvare a conflictelor internaţionale este arbitrajul comercial, prin această metodă soluţionându-se şi un procentaj important din totalul litigiilor comerciale din fiecare ţară, la noi ponderea este încă infimă. "La Curtea Internaţională de Arbitraj sunt înregistrate circa 600 de litigii anual, nici 1% din sutele de mii de litigii comerciale care apelează la justiţia statală", spune Babiuc. În România există o listă de circa 40 de arbitri români şi alţi circa 40 străini, dar se poate apela la orice alt arbitru din lume.

Clauză specială, în contract
"Posibilitatea soluţionării eventualelor litigii comerciale în faţa unei Curţi de arbitraj depinde de prezenţa unei clauze speciale în contract, care să prevadă acest lucru", explică Maria Veriotti, preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial şi Maritim de la Constanţa. Această clauză poate fi adăugată şi ulterior, printr-un act adiţional la contract. În general, la arbitraj apelează companiile multinaţionale. "Confidenţialitatea asociată arbitrajului face ca reputaţia firmelor implicate să rămână neştirbită", explică Maria Veriotti. Există chiar sisteme de drept în care se precede înlocuirea numelui părţilor cu numere sau litere, astfel încât identitatea acestora să nu fie divulgată nici măcar arbitrilor. La arbitraj pot apela şi terţi, companii din alte state care pot alege să se judece în România, explică Mihaela Cosmanciuc, asistent arbitral şef la Curtea de Arbitraj Comercial.

Avantajele arbitrajului:
* calitatea judecătorilor, profesionişti, specializaţi în litigii comerciale
* posibilitatea părţilor de a-şi alege judecătorul
* durata mult mai mică a soluţionării litigiului: 4-5 luni în conflictele interne şi 6-8 luni în conflictele externe, comparativ cu 1,5-3 ani în justiţia statală
* sentinţele sunt definitive şi obligatorii
* există numai o singură cale de atac, hotărârea în anulare
* hotărârile sunt recunoscute pe plan internaţional, ceea ce nu e cazul cu cele ale justiţiei statale; România, alături de alte peste 100 de state, a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New York, în 1958
* confidenţialitatea: judecata se face fără public, fără martori, fără spectacol, bineînţeles dacă părţile nu decid altfel; sunt menţinute bunele relaţii între companii
* în general este o alternativă mai ieftină decât justiţia statală, mai ales pentru conflictele care implică litigii majore; taxele de arbitraj sunt exprimate procentual, regresiv, pe tranşe, la valoarea obiectului litigiului

Dacă înainte de '90, prin arbitraj erau soluţionate exclusiv conflictele cu firme străine (aproximativ 300 de dosare anual), după Revoluţie numărul acestora a scăzut. În '91 au fost doar 65 de dosare, iar din 1995 numărul a depăşit 500 de dosare anual. În ultimii ani au apelat la arbitraj părţile implicate în circa 600-800 de litigii comerciale.