Decalogul bioenergiei: Zece bariere în calea implementării și cum pot fi soluționate

Înțelegerile dintre marile țări producătoare de petrol de a limita producția de petrol și epuizarea resurselor de ţiţei, sunt realități la care trebuie să se răspundă cu măsuri concrete, avertizează expertul în energie Dumitru Chisăliţă într-o analiză trimisă Guvernului.

Bioenergia – biocombustibili solizi, biogaz, biometan și biocombustibili lichizi – are deja o contribuție semnificativă la aprovizionarea cu energie a lumii, dar jumătate din implementare ia în prezent forma utilizărilor tradiționale ale bioenergiei pentru gătit și încălzire, în principal în țările în curs de dezvoltare, subliniază Dumitru Chisîliță, președintele Asociației Energia Inteligentă..

„Situația trebuie să se schimbe. Aplicațiile ineficiente ale biomasei trebuie înlocuite cu soluții energetice moderne și curate, deoarece dăunează sănătății oamenilor, dăunează mediului și reduc bunăstarea socială”, a adăugat acesta.

Formele moderne de bioenergie sunt din ce în ce mai folosite pentru a genera energie electrică, pentru căldură în clădiri și industrie, pentru combustibili de transport și ca materie primă industrială. De exemplu, combustibilul de aviație pe bază de biomasă este cea mai promițătoare opțiune regenerabilă pe termen scurt și mediu.

Cu toate acestea, creșterea utilizării bioenergiei și realizarea beneficiilor socio-economice mai largi prezintă propriile sale dificultăți.

Cele 10 provocări pentru care trebuie găsite soluții

Zece provocări majore pentru toate utilizările finale care trebuie abordate urgent:

1. Investițiile mari de capital reprezintă o barieră majoră în calea producției de biocombustibili lignocelulozici la scară largă. Costurile de capital pentru construcții de biorafinării celulozice variază în funcție de alegerea materiei prime, de tehnologia de conversie și de dimensiunea biorafinăriei.

2. Incertitudinea politicilor și structurile instituționale complexe reprezintă bariere majore în calea majorității surselor regenerabile, inclusiv a bioenergiei. În prezent, dezvoltarea bioenergiei nu primește suficientă atenție politică. Elaborarea politicilor de bioenergie implică, de obicei, diferite departamente guvernamentale și actori intersectoriali. Guvernul României ar trebui să stabilească o strategie de bioenergie pe termen lung, cu obiective clar definite și coordonare intersectorială, pentru a construi încrederea investitorilor și dezvoltatorilor de proiecte. Mandatele pentru consumul de bioenergie și reducerea utilizării combustibililor fosili pot fi, de asemenea, utilizate pentru a crește cererea de pe piață.

3. Barierele financiare și economice includ lipsa subvențiilor pentru combustibilii fosili, costurile ridicate și lipsa accesului la finanțare la prețuri accesibile. Fără măsuri care să țină seama de impactul negativ al arderii combustibililor fosili, majoritatea opțiunilor de bioenergie au un cost mai mare decât combustibilii fosili. Măsurile de sprijin financiar și fiscal pot asigura că producția și utilizarea bioenergiei sunt profitabile pentru întreprinderi și accesibile pentru consumatorii finali. Măsurile includ eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, o povară fiscală mai redusă sau granturi și subvenții pentru creșterea competitivității bioenergiei și măsuri pentru a facilita finanțarea la prețuri accesibile.

4. Un nivel scăzut de pregătire tehnologică rămâne o altă barieră majoră în calea noilor tehnologii bioenergetice, cum ar fi combustibilii de aviație pe bază de biomasă și biomasa pentru procesele industriale la temperatură înaltă. Lipsa infrastructurii se adaugă provocării, cum ar fi nevoia de stocare a biomasei la fața locului și capacitatea rețelelor de gaze naturale de a găzdui biometan. Sprijinul politic pentru inovare prin cercetare, dezvoltare și demonstrație poate crește gradul de pregătire pentru tehnologie și poate accelera comercializarea.

5. Lanțurile de aprovizionare slabe sunt una dintre cele mai dominante bariere. Acestea includ aprovizionarea instabilă cu materii prime, lipsa lucrătorilor calificați și riscurile de durabilitate. Reglementările privind controlul și standardizarea calității pot îmbunătăți calitatea produselor și eficiența operațională. Formarea, educația și dezvoltarea capacităților pot îmbunătăți abilitățile în proiectarea, instalarea, operarea și întreținerea sistemelor de bioenergie. Cel mai important, un cadru de politică de durabilitate bazat pe context, care să conțină măsuri adecvate, este necesar urgent pentru a asigura bunele practici durabile.

6. Lipsa de conștientizare a produselor bioenergetice și a beneficiilor acestora poate afecta, de asemenea, implicarea părților interesate. Campaniile publice și activitățile de schimb de informații sporesc gradul de conștientizare a publicului și a întreprinderilor. Informațiile accesibile privind disponibilitatea și locația resurselor de bioenergie (de exemplu, reziduuri agricole și forestiere, deșeuri organice) și infrastructură pot ajuta, de asemenea, dezvoltatorii de proiecte să identifice materiile prime pentru bioenergie și cele mai bune locații ale proiectelor.

7. Lipsa informațiilor privind disponibilitatea materiilor prime (nu există un mecanism care să prezinte disponibilitatea de materii prime precum reziduurile agricole sau deșeurile și proces de formare a prețurilor pentru pentru acestea). De aici și costul ridicat al materiei prime pentru biocombustibili.

8. Pregătirea redusă a fermierilor de a-și asuma riscuri economice în cazul plantelor perene, culturi, care nu aduc un venit în fiecare an. Indisponibilitatea investițiilor necesare pentru recoltarea materiei prime (de exemplu, echipamente specializate de recoltare, materiale de fertilizare si combaterea buruienilor etc).

9. Bariere culturale în calea introducerii de noi culturi într-un peisaj de monocultură. Caracteristicile fermelor din România: exploatații agricole mici și îmbătrânirea populației agricole, reduce dorința actualilor fermierilor de a intra în noi piețe și să cultive noi culturi. Importanța biocombustibililor durabili pe bază de culturi pentru generarea de beneficiile socio-economice în zonele rurale sunt subestimate.

10. Lipsa de claritate cu privire la disponibilitatea terenurilor și constrângerile de mediu pentru culturi energetice nealimentare. Lipsa reglementărilor armonizate privind practicile agricole durabile pentru ambele biomasă reziduală și culturi energetice dedicate, și privind gestionarea durabilă a pădurilor

„Creșterea utilizării bioenergiei este o componentă esențială a unei tranziții energetice care se aliniază cu politicile integrate energie-mediu. Bioenergia trebuie să aducă o contribuție mai mare la satisfacerea cererii de energie în toate utilizările finale în următoarele decenii. În timp ce toate părțile interesate au un rol de jucat aici, factorii de decizie politică au o oportunitate specială de a efectua această schimbare: combinația corectă de politici poate crește oferta și utilizarea bioenergiei, poate îmbunătăți sustenabilitatea acesteia și poate minimiza orice impact negativ”, subliniază specialistul.