Datoriile de pe vremea lui Hitler ameninţă visteria Germaniei

Statul german trebuie să dea socoteală pentru obligaţiuni în valoare de 208 milioane de dolari vândute către SUA după terminarea Primului Război Mondial. Însă doar instanţa americană va decide dacă acestea mai sunt valabile.

Datoriile trebuiau plătite iniţial până în 1930 de statul condus la acea vreme de Adolf Hitler, potrivit Bloomberg. Însă după ani şi ani se pune problema dacă acestea plăţi mai pot fi impuse Germaniei. Astfel, Curtea Federală de Apel din Atlanta a hotărât că procesul care va determina dacă datoriile mai sunt valabile şi dacă Germania este bună de plată intră sub jurisdicţie americană. În acest sens, procesul va trebui judecat de instanţele naţionale.

Citeşte şi

Osama bin Laden, creat de Adolf Hitler!

Mărturiile ultimului şofer al lui Adolf Hitler

Cine pune presiune pe banii Germaniei

World Holdings LLC, o companie americană, susţine că deţine un „număr semnificativ“ din aceste titluri de stat şi că a fost refuzată în momentul în care a cerut achitarea datoriilor.

Statul german a emis respectivele obligaţiuni pentru a finanţa recontruirea statului după război, dar, după ce Hitler a devenit Cancelar, Germania a nu a mai efectuat plăţi pentru obligaţiunile scadente, potrivit documentelor oficiale ale instaţei care a judecat cazul.  „Au decis încă de pe atunci că nu vor achita această datorie“, a declarat Michael Elsner, avocatul companiei americane, citat de Bloomberg.

Obligaţiuni fără valoare?

Germania susţine că oficialii World Holdings încă nu au trimis nicio solicitare oficială pentru a cere validarea obligaţiunilor. Mai mult, argumentează faptul că tratatul încheiat în perioadă în care Germania era condusă de Adolf Hitler exclude un eventual proces desfăşurat într-o sală de judecată americană.

Judecătorii care se ocupă de caz spun că, în cazul în care Holdings nu va reuşi să aducă toate documentele cerute, atunci obligaţiunile vor fi declarate invalide. Cu toate acestea, acest lucru înseamnă că justiţia americană are doar rol de observator, dar nu şi decizional.