Croitoru (BNR), despre ordonanţa pe fiscalitate: „Academicii“ care au susţinut măsurile înţeleg răul pe care îl fac. Sunt prea oportunişti pentru a spune adevărul

Măsurile adoptate vineri de Guvern prin ordonanţa pe fiscalitate sunt „singurele soluţii rămase pentru a compensa creşterea nesustenabilă a salariilor şi a pensiilor”, este de părere Lucian Croitoru, consilierul Guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR).

Potrivit lui, se mizează pe ideea că „taxa pe lăcomia băncilor” va fi acceptată, deoarece publicul nu iubeşte băncile. Cu toate acestea, spune Croitoru, „academicii” care au susţinut aceste măsuri înţeleg răul pe care îl fac, dar „sunt prea oportunişti pentru a spune adevărul”.

Redăm integral postarea făcută de Lucian Croitoru pe Facebook:

„Iată cum văd eu problema cu măsurile de a impozita activele băncilor dacă ROBOR depăşeşte 2 la sută, de a impozita cifra de afaceri la companiile din domeniul energiei electrice şi termice, de a altera modul actual normal de funcţionare a pilonului II de pensii:

(i) „Academicii” care au susţinut aceste măsuri în spatele uşilor închise înţeleg foarte bine răul pe care îl fac, dar sunt prea oportunişti pentru a spune adevărul celor care le ascultă sfatul;

(ii) În consecinţă, toate aceste măsuri le par, celor care le-au adoptat, singurele soluţii rămase pentru a compensa creşterea nesustenabilă a salariilor şi a pensiilor, şi se mizează pe ideea că „taxa pe lăcomia băncilor” va fi acceptată, în virtutea faptului că publicul nu iubeşte băncile. Dar acestea nu sunt soluţii de menţinere a dezechilibrelor în limite sustenabile. Iar publicului, oricât de tarat ar fi de trecutul lui comunist, nu-i place să fie jignit. Însă politicile masive de redistribuire, adică de a lua de la sectorul productiv, care investeşte în viitorul acestei ţări, pentru a da pentru consum exact asta fac: îi jignesc pe prea mulţi prin ipoteza că aceştia din urmă nu au măreţia visătorului care are nevoie de libertate, cultură şi aspiraţii, ci se mulţumesc cu a avea un acoperiş, a-şi umple burţile şi a avea un minimum de asistenţă medicală precară. Ronald Reagan a fost foarte sugestiv în această privinţă: „socialiştii ignoră partea omului care este spiritul. Ei îţi pot asigura adăpost, îţi pot umple burta cu şuncă şi fasole, te pot trata când eşti bolnav, toate lucrurile garantate unui prizonier sau unui sclav. Ei nu înţeleg că noi, de asemenea, visăm (aspirăm la mai mult, nota mea)”;

(iii) Dar acest popor nu este deloc lipsit de spirit. El are puterea de a visa cu forţa cu care visează orice mare popor. Deoacamdată nu are curajul să viseze deoarece este indus în eroare de discursul înşelător al elitei noastre politice referitor la „inamicul din exterior”, prezent aici prin multinaţionale etc. Dar când vălul pus de acest discurs se va risipi, visul va ţâşni cu o forţă ce va uimi. În concluzie, chiar dacă nu pare, parafrazându-l pe Reagan, România este prea mare pentru viziuni înguste. Iar acest lucru se va vedea într-un viitor mai degrabă apropiat decât îndepărtat”.