Ce pericol ne paşte dacă Rusia taie furnizarea de gaze către Europa

Dacă Rusia întrerupe toate livrările de gaze naturale către UE prin Ucraina, consumul de gaze din România ar trebui să fie redus cu până la 30%, în zilele cu vârf de consum, arată testele de stres.

Dezvoltarea resurselor interne şi a unor alternative de infrastructură de transport de gaze, în paralel pot elimina riscurile, arată studiul „Perspectivele gazelor naturale în România şi modalităţi de valorificare superioară a acestora”, realizat de experţii în energie Vasile Iuga şi Radu Dudău.  

Cu o producţie anuală de aproape 11 miliarde de metri cubi în 2016, România este cel mai important producător de gaze naturale din Europa de Est. Însă ţara noastră are nevoie şi de importuri, pentru a acoperi cererea crescută din lunile de iarnă. Importul anual a fost, în ultimii ani, de circa 10% din consum.

Întrebarea care se pune este dacă interconectările, pe de o parte, şi producţia internă actuală, pe de altă par­te, pot să asigure complet securitatea aprovizionării cu gaze naturale a României pe termen mediu şi lung? Două rapoarte, publicate la finele anului 2017, per­mit formularea unui răspuns.

Ce arată testele de stres

Rezultatele unor teste de stres realizate în 2017, citate în studiu, arată că, în situaţia unei întreruperi prelungite a tranzitului de gaze naturale ruseşti prin Ucraina în lunile ianuarie-februarie, România are o vulnerabilitate de se­curitate a aprovizionării cu gaze naturale pe termen me­diu şi lung, din cauza limitărilor de infrastructură.

Aceste teste de stres iau în considerare mai multe scenarii de dis­funcţionalitate a infrastructurii gaziere sau de întrerupe­re non-tehnică a livrărilor de gaze naturale rusesc prin Ucraina.

Astfel, un scenariu intitulat „Întrerupere a tutu­ror livrărilor de gaze naturale către UE prin Ucraina”, în in­tervalul 1 ianuarie – 28 februarie, indică faptul că România ar trebui să reducă consumul de gaze cu 30%, pentru zilele de vârf de consum, pe întreaga durata a crizei. În aceeaşi situaţie, vulnerabilitatea Bulgariei ajunge la 79%, iar cea a Greciei la 17%.

În ceea ce priveşte zilele cu un consum moderat, există o vulnerabilitate moderată pentru România, respectiv consumul ar trebui redus cu 9% în februarie. În schimb, există o vulnerabilitate severă pentru Bulgaria, unde consumul de gaze naturale ar trebui redus cu 71% pe întreaga durata a crizei, şi una scăzută pentru Grecia (consum redus cu 2% în februarie). Cauzele sunt limitările de infrastructură: extracţia din înmagazinările subterane este la maximum, capacităţile de transport gaze natura­le către Bulgaria sunt complet folosite în lunile ianuarie şi februarie, iar capacitatea de transport dintre Ungaria spre România este complet folosită în februarie.

Un alt studiu din 2017 arată că realizarea proiectelor de interes comun de gaze naturale în regiunea sud-est europeană până în 2030 nu este suficientă pentru ca România să elimine riscurile de securitate a aprovizionării.

Ce soluţii sunt

Concluziile pe care le trag autorii din din această analiză este că securitatea aprovizionării cu gaze naturale a ţării noastre depinde, pe termen lung, de de­zvoltarea resurselor interne de gaze naturale, onshore şi offshore. În orizontul anului 2030, cel mai mare aport de securitate a aprovizionării îl pot aduce zăcămintele din Marea Neagră, susţin ei.

Totodată, potrivit lor, vulnerabilitatea mărită aparte a României faţă de tranzitul gazelor naturale prin Ucraina şi riscul întreruperii acestor fluxuri de către Federaţia Rusă începând cu 2020 subliniază importanţa dezvoltării neîntârziate a unor alternative de inf­rastructură, care să ofere pe mai departe opţiuni de aprovizionare cu gaze naturale din import.