CCR: Legea privind plafonarea dobânzilor - neconstituţională în integralitatea sa

Curtea Constituţională a apreciat că Legea pentru completarea OG 13/2011 privind dobânda legală şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar este neconstituţională în integralitatea sa, deoarece nu a fost realizată o fundamentare a soluţiilor adoptate şi nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social, scrie Agerpres.

"Curtea constată că legea, în integralitatea sa, este neconstituţională, (...) întrucât nu a fost realizată motivarea şi fundamentarea economică, socială şi juridică a soluţiilor adoptate şi nu a fost solicitat avizul CES. Curtea nu va mai proceda la analiza celorlalte critici formulate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate", se arată în motivarea publicată joi pe site-ul CCR.

Curtea Constituţională consideră că în lipsa unei motivări a legii adoptate nu se poate cunoaşte raţiunea legiuitorului, care este esenţială pentru înţelegerea, interpretarea şi aplicarea actului normativ.

Ce prevederi au fost declarate neconstituţionale

în cazul transferului creanţelor decurgând din contractele de credit încheiate cu consumatori, cesionarul nu va putea pretinde de la consumator mai mult decât dublul sumei plătite pentru a cumpăra creanţa;

contractele de leasing şi contractele de credit încheiate cu consumatorii nu mai constituie titlu executoriu;

daunele interese din contractele de credit vor fi limitate la 50% din suma reprezentând ratele restante la data rezilierii;

în raporturile juridice dintre consumatori si profesionişti, dobânzile penalizatoare pot produce dobânzi doar în baza unei convenţii speciale şi numai pentru depăşirea scadenţei cu mai mult de 1 an;

Dobânda anuală efectivă (DAE) este plafonată la:

(i) maxim 3 puncte procentuale, în cazul creditelor ipotecare sau imobiliare (astfel cum sunt definite de Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare);

(ii) 18% pe an, în cazul creditelor de consum (orice credit contractat de consumatori care nu îndeplineşte criteriile pentru a se califica drept credit ipotecar sau imobiliar în sensul Legii 190/1999);

(iii) 50% în cazul creditelor, împrumuturilor sau al oricăror alte forme de finanţare a consumatorilor, a căror valoare în lei la data contractării nu depăşeşte echivalentul sumei de 3.000 de Euro.