Bani frumoşi pentru ceea ce aruncăm la coş
0A zecea parte din preţul produselor înseamnă ambalajul
banala hârtie şi pungă de plastic. În prezent, vorbim despre ambalaje aseptice, biodegradabile, despre etichete inteligente. Element esenţial în atragerea cumpărătorilor, ambalajul joacă un rol important în creşterea preţurilor la produsele alimentare, şi nu numai.
Pentru companiile producătoare de bunuri de larg consum, ambalajul reprezintă o cheltuială însemnată. În funcţie de calitatea acestuia şi de produsele care sunt supuse ambalării, costurile pe acest segment pot varia între 5% şi 15% din totalul cheltuielilor. "La produsele de morărit şi panificaţie, acest procent reprezintă circa 5%, între 10-12% la carne şi ceva mai mult la lactate", ne-a declarat Sorin Minea, directorul general al companiei Angst. La acestea se adaugă şi costurile cu utilajele necesare ambalării, cifrate la circa 25% din totalul cheltuielilor cu utilajele. În acest sens, compania Albalact a investit în ultimii ani aproape 5 milioane de euro în linia de procesare şi ambalare pentru produsele Zuzu şi laptele Fulga cu arome.
Mai mult de 5.000 de euro pentru creaţia unei pungi de plastic
O parte din aceste cheltuieli sunt însă transferate în costul final al produsului existent la raft, astfel că ambalajul devine un mijloc important de majorare a preţului la consumator. Sorin Minea apreciază că ambalajul reprezintă în costul final al produsului un procent între 5% şi 10%, în funcţie de calitate. "Ambalajele costă sute de mii de euro. Faţă de anul 1999, cheltuielile cu ambalajele au crescut cu 5-6%, iar trendul se menţine, în continuare, crescător. Numai creaţia pentru o banală pungă de plastic existentă în magazine ne costă între 5.000 şi 10.000 de euro", a mai declarat Sorin Minea. De cealaltă parte, compania Albalact foloseşte pentru laptele UHT Fulga şi produsele lactate proaspete Zuzu cea mai modernă tehnologie de ambalare cu utilaje Tetra Pack şi Tetra Top. "Cele două componente principale ale costului unui produs finit sunt materia primă şi ambalajul, şi - într-un procent mult mai mic - distribuţia", explică Alexandra Rusu, consultant de marketing pentru Albalact.
Alimentele şi detergenţii, campionii pieţei
Perioada de cotitură în evoluţia afacerilor bazate pe producerea de ambalaje a fost anul 1999, odată cu intrarea pe piaţă a marilor consumatori din sectorul de food şi non-food şi a hipermarketurilor, supermarketurilor, minimarketurilor, pentru care ambalajele nu oferă doar o imagine vizuală, ci şi o anumită protecţie a produsului. Mircea Itu, director executiv al companiei Tiger Someş, specializată în producerea de ambalaje, spune că din acest an s-a remarcat tendinţa spre utilizarea produselor ambalate şi marcate, informaţiile de pe etichete putând schimba decizia de cumpărare a produsului. Potrivit acestuia, cele mai căutate ambalaje sunt cele pentru produsele de larg consum, respectiv alimente - zahăr, produse de morărit şi panificaţie, produse lactate, îngheţată, dar şi pentru cele nealimentare, respectiv pentru detergenţi. "Datorită creşterii consumului de produse alimentare, cererea pentru ambalaje se află într-o permanentă creştere. În 2005, cifra de afaceri a Tiger Somes s-a ridicat la 8,2 milioane de euro, iar pentru acest an estimăm o valoare de circa 10,5-11 milioane de euro", ne-a declarat Itu. Deşi nu există un studiu de piaţă care să centralizeze consumul de ambalaje pe diferite categorii, reprezentanţi din domeniu estimează că valoarea acestei pieţe va atinge în acest an peste 250 milioane de euro, de la 150 milioane de euro, în 2003.