Autoritatea Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor in contextul european si romanesc
0Experienta comunitara a demonstrat ca economia de piata a condus la realizarea de productii de alimente la nivelul si peste nivelul necesarului cantitativ al populatiilor din tarile membre. Acest
Experienta comunitara a demonstrat ca economia de piata a condus la realizarea de productii de alimente la nivelul si peste nivelul necesarului cantitativ al populatiilor din tarile membre. Acest lucru a creat disponibilitati foarte mari pentru export. Totusi, aceasta dezvoltare, care a acoperit aspectul securitatii alimentare, nu a rezolvat si problema sigurantei alimentelor. Dovada o reprezinta crizele alimentare recente de la nivelul comunitatii, cum ar fi criza encefalopatiei bovine spongiforme - 1986, criza pestei porcine - 1997, criza dioxinei - 1999, criza febrei aftoase - 2001, criza gripei aviare - 2002. Pentru a face fata acestor probleme, la nivelul Uniunii Europene au avut loc mai multe restructurari administrative si legislative. Acestea au culminat cu Regulamentul numarul 178/2002 - "Legea privind siguranta alimentelor" si noul pachet legislativ cu privire la igiena - H 1-H5 - publicat in 2004. in anul 2003, in urma recomandarilor UE si cu sprijinul acesteia, prin programul PHARE RO 0006.09 - "Consolidarea sistemelor de control al calitatii produselor agro-alimentare" s-a infiintat, prin OG 90/08.2003, Agentia Romana pentru Siguranta Alimentelor. Aceasta s-a unit ulterior cu Agentia Nationala Sanitara Veterinara si a devenit Agentia Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor. Organizarea si functionarea Agentiei se fac prin intermediul HG 308/11.03.2004, iar odata cu aparitia L215/24.05.2004 care aproba OG 42/01.2004, aceasta s-a transformat in Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA).
Ulterior constituirii sale, ANSVSA a inceput sa-si exercite prerogativele legale si sa continue constructia institutionala, atat prin intermediul personalului propriu, cat si prin castigarea si participarea la o serie de proiecte internationale.
Evolutia sigurantei alimentare in Romania este reflectata in mod pozitiv si in cadrul rapoartelor de tara din anii 2002, 2003 si 2004. In acestea s-a evidentiat trecerea de la o calificare a supravegherii insuficienta la considerarea procesului de transpunere aproape finalizat, ramanand de rezolvat aspecte precum instruirea personalului si asigurarea finantarii suficiente a sectorului veterinar. "Odata cu infiintarea ANSVSA, au aparut cateva schimbari majore in domeniul veterinar. Aceasta are responsabilitati importante in ceea ce priveste transpunerea si implementarea legislatiei veterinare si a sigurantei alimentelor. Desi nivelul finantarii serviciilor veterinare a crescut, acesta este inca insuficient, in comparatie cu cerintele", se arata in raportul de tara.
La nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene exista o tendinta generala de structurare a unei Autoritati unice cu atributii pe intregul lant alimentar. Exista avantaje importante care sustin ideea unei singure agentii pentru siguranta alimentelor intr-o tara. De aceea, state precum Belgia, Germania, Irlanda, Anglia, Lituania, Suedia si Norvegia au decis sa structureze o Autoritate unica in domeniu. Exista situatii in care aceasta Autoritate se afla sub coordonarea unui Minister, dar cu autonomie completa si delimitare clara a atributiilor sale, ceea ce asigura delimitarea dintre alcatuirea politicilor si implementarea si controlul acestora, cum este cazul Olandei.
Avantajele unui asemenea sistem sunt:
1. Avand o singura Autoritate pentru siguranta alimentelor intr-o tara, aceasta asigura un punct de contact pentru toate activitatile legate de siguranta alimentara din cadrul sau din afara tarii.
2. Printr-un bun management si coordonare adecvata, o singura Autoritate pentru siguranta alimentelor dintr-o tara poate functiona efectiv, poate fi mai eficienta, poate fi mai responsabilizata si poate opera cu costuri mai mici.
3. Politica de reglementare elaborata si implementata de catre o Autoritate pentru siguranta alimentelor poate fi consistenta, uniforma si fara conflicte, ca in cazul multor tari unde cerintele sunt stabilite de agentii diferite si uneori in divergenta cu cerintele altor agentii.
4. Siguranta alimentelor necesita actiuni rapide pentru a proteja consumatorii. O Autoritate unica poate reactiona rapid, poate reorganiza prioritatile si poate dispune de resurse atunci cand este nevoie, nefiind dependenta de interesele altor agentii pentru cooperare intr-o anume circumstanta.
5. Coordonarea chestiunilor si problemelor de siguranta alimentara cu Autoritatile internationale si cooperarea intre Autoritatile de control al alimentelor din alte tari pot duce la un control mult mai eficient.
6. Activitatile administrative in procesul de reglementare, incluzand inspectia, laboratoarele si activitatile de aplicare, sunt mult mai bine administrate si controlate pentru asigurarea utilizarii efective a personalului, echipamentului si resurselor.
7. Consumatorii si grupurile de consumatori vor putea, mult mai usor, sa contacteze o singura Autoritate pentru siguranta alimentelor, decat mai multe agentii din diferite ministere, pentru a primi solutionari pentru plangeri si imbolnaviri cauzate de alimente sau informatii referitoare la nutritie si modul de consum al alimentelor.
8. Ramurile din industria alimentara vor putea, de asemenea, sa contacteze mult mai usor o singura Autoritate pentru siguranta alimentelor decat mai multe agentii din cadrul ministerelor pentru a obtine informatii tehnice si de reglementare legate de siguranta alimentelor, informatii generale referitoare la instruire si conformitate a activitatilor.
In cazul nostru, patronatele si federatiile reprezentative de ramura sunt membri ai Consiliului Consultativ al ANSVSA, ceea ce dovedeste realizarea legaturii institutionale cu acestia. Este clar, de asemenea, impactul negativ pe care il au suprapunerea si multiplicarea atributiilor de control in domeniul alimentelor, in cadrul mai multor organisme guvernamentale. Din punct de vedere administrativ, ANSVSA este structura care transpune recomandarile UE exprimate in cadrul Regulamentului 178/2002 EC, a rapoartelor de tara, a misiunilor de evaluare FVO si a minutelor din sedintele DG SANCO, alaturi de recomandarile expertilor europeni si americani din cadrul proiectelor de asistenta in care este implicata Autoritatea. Implementarea efectiva a cerintelor Uniunii Europene necesita autonomie legislativa, economica si a managementului financiar, fapt impus si de numeroasele programe aflate in desfasurare in acest moment. In acest sens, ANSVSA are propria Unitate de Implementare a Proiectelor care gestioneaza derularea acestor programe.