Alternativă la Nabucco

România, Azerbaidjan şi Georgia au parafat înfiinţarea unei companii mixte pentru transportul gazelor naturale lichefiate din regiunea Mării Caspice prin portul Constanţa înspre statele Uniunii Europene. De ce AGRI, noul proiect, are mai multe şanse de reuşită decât îndelung discutata conductă Nabucco?

Securitatea energetică a UE, pusă la grea încercare de conflictele ruso-ucrainene, ar fi mult îmbunătăţită de proiectul AGRI, semnat la Bucureşti, la jumătatea lunii aprilie, de România, Azerbaidjan şi Georgia. Din păcate, toate proiectele pentru suplimentarea livrărilor de gaze naturale spre Europa au fost afectate de cea mai gravă recesiune de după cel de-al Doilea Război Mondial. Agenţia Internaţională pentru Energie atrage atenţia că menţinerea cererii la un nivel scăzut până în 2015 va duce la o creştere de patru ori capacităţilor de transport neutilizate.

NIET RUSIA ŞI TURCIA!

Companiile europene care au încheiat contracte pe termen lung pentru achiziţia de gaze ruseşti, rezervând capacităţi de transport prin conductele Gazprom, s-au văzut puse în imposibilitatea de a majora preţurile către consumatorii finali, tarifele fiind bătute în cuie prin contract. Creşterea spectaculoasă a concurenţei în sectorul energetic a făcut din gazul natural o marfă inclusiv la bursele europene. Preţurile pe piaţa spot (la vedere) sunt, de multe ori, mai atractive decât cele negociate în contractele de furnizare pe termen lung.

Pentru UE, noul traseu înseamnă o conexiune directă cu rezervele de gaze naturale ale Azerbaidjanului prin intermediul reţelei de conducte deja existente până la terminalul Kulevi din Georgia. De aici gazul lichefiat este transportat cu ajutorul navelor speciale până la viitorul terminal din portul Constanţa şi mai departe prin conducte spre Austria. Astfel, este eliminată dependenţa de Turcia ca ţară de tranzit. Principala problemă a Nabucco o constituie lipsa surselor de aprovizionare, capătul ei fiind situat la graniţa estică a Turciei, fără legături cu exploatările din zona caspică. În plus, conductele care vor aproviziona terminalul georgian de la Marea Neagră nu se vor afla sub controlul Rusiei. Uniunea Europeană importă aproximativ 45% din necesarul său de consum din Rusia, ceea ce reprezintă 70% din exporturile ruseşti de gaze.

MIZE PENTRU ROMÂNI

De la terminalul de gaze lichefiate din portul Constanţa, gazele pot fi pompate prin sistemul de conducte al Transgaz, sau transvazat pe barje fluviale care pot ajunge în ţările central-europene navigând pe Dunăre şi sistemul de canale până pe Rin.„În cinci ani, România va deveni un hub energetic în regiune sa geografică graţie acestui poiect“, a declarat optimist Tudor Şerban, secretarul de stat din Ministerul Economiei şi Comerţului.

Deocamdată, oficialii români conturează un proiect în valoare de 2-4 miliarde de euro cu o capacitate de transport de aproximativ şapte miliarde de metri cubi pe an. Capacitatea ar putea fi majorată până la 20 de miliarde de metri cubi pe an, concurând cu Nabucco, care ar putea să transporte maximum 31 de miliarde metri cubi pe an. România importă din Rusia aproximativ 5 – 6 miliarde de gaze naturale pe an. Din cantitatea transportată prin AGRI, nouă ne revin două miliarde metri cubi, restul urmând a fi exportaţi în UE. Costurile proiectului sunt comparabile cu cele ale Nord Stream, de exemplu, conductă care leagă direct Rusia de Germania traversând Marea Baltică. Construcţia Nord Stream, care a început tot în aprilie, este evaluată la 7,5 miliarde de euro, pentru o capacitate de 23 de miliarde metri cubi/an, cu termen de finalizare în anul 2011.

Deşi proiectul AGRI este ultimul intrat în competiţia traseelor energetice din sudul Europei, se anunţă a avea cele mai mari şanse de reuşită. Spre deosebire de Nabucco, AGRI are asigurate atât sursele de aprovizionare cu gaze, cât şi traseele de conducte până la terminalul de la Marea Neagră.