Domnule Voiculescu, un lider bun nu se opreşte doar la „trebuie să facem“, el face!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Conferinţă de presă Vlad Voiculescu / 30 ian 2021 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Declaraţiile domnului Voiculescu, după incendiul de la Matei Balş, au stârnit în mine multă indignare. Domnul Voiculescu este, probabil, un profesionist desăvârşit, însă lipsa de coerenţă, de claritate, lipsa de soluţie şi mai ales falsa empatie şi ipocrizia cu care a tratat această tragedie îl fac să fie cel mai nepotrivit Ministru al Sănătăţii, unul care aşteaptă să i se ceară demisia.

Şi, totuşi, nu cred că demisia ar fi o soluţie, ci mai degrabă reveneala domnului ministru, pentru că e normal să îi dăm şansa să ne arate ce poate, mai ales că aşa se lăuda prin campanie, dar nu doar prin vorbe, ci prin fapte. Şi dacă nu livrează, atunci poate pleca.

Domnule Ministru, lehamitea cu care vorbiţi oamenilor şi lejeritatea cu care trataţi o tragedie nu rezolvă problema. Trebuie să ştiţi că treaba unui lider e să conducă, dar nu în interes personal, nu doar pentru neamuri, ci pentru ţară. Un lider adevărat stă drept în faţa dificultăţilor, nu se lasă doborât, nu îşi plânge de milă, nu caută vinovaţi sau scuze.

Cei care conduc ţara ar trebui să fie cei mai buni şi mai luminaţi oameni ai ţării. Dacă un lider nu stăpâneşte ce spune, el este doar o formă umană cu un discurs gol, iar acţiunile sale vor fi inexistente sau periculoase pentru societate.

Din păcate, ultimii 30 de ani de viaţă politică, ultimii 30 de ani de democraţie ne-au pus în faţa multor decepţii. Am  văzut cum lăcomia, frauda şi corupţia pot devora o ţară, cum o pot îngenunchea.

Am văzut cum, pentru putere şi bani, unii au fost în stare de orice. Au plâns mişeleşte, au trădat, au fugit de la un partid la altul, iar pe români, odată ce au ajuns la putere, i-au lăsat pe dinafară, i-au amăgit şi i-au minţit.

Până acum speranţa românului a supravieţuit doar prin cuvinte. Acele cuvinte frumoase aruncate de politicieni în timpul campaniei electorale. În schimb, după alegeri şi după ce s-a împărţit puterea, a lipsit substanţa, adică acţiunea concretă care ar fi trebuit să transforme vorbele în realitate.

Aşa au ajuns să îngheţe în case mulţi români, mulţi chiar din capitală, să moară copii în wc-urile din curtea şcolii, să moară prunci, părinţi, fraţi sau bunici prin spitale, chiar şi arşi de vii, să nu avem suficiente autostrăzi şi drumuri bune, şcoli moderne, canalizări sau apă.

Mai dureros este că aceia care promiteau reforma şi care îşi propuneau să treacă la fapte, au trecut, dar pe dos. De-a lungul anilor unii au tăiat şi au îngheţat salarii în loc să se preocupe să mai pună ceva în plus, alţii au adus penali în funcţii publice în loc să îi trimită unde le e locul, chiar au îndrăznit să propună turnători şi pensionaţi la 42 de ani, prin ministere, au făcut băşcălie de un popor creştin şi de religia sa printr-o postare nefericită a unui lider cu pretenţii de intelectual şi absolvent de teologie, chiar au umilit o întreagă comunitate afirmând ca romii au mentalitate de sclavi, în condiţiile în care strămoşii mei au fost ţinuţi în sclavie vreme de aproape 500 de ani pe pământurile României de azi. Păcat!

Cele trei decenii de politică românească post-decembristă plasează la rang de virtute multă neputinţă, minciună, furt, corupţie şi incompetenţă.

O piesă de teatru cu actori indolenţi, dar care, încă, îşi mai păstrează rolul sărind de pe o scenă pe altă, fără nicio remuşcare. Nu a contat, mai deloc, interesul ţării, ci doar al unora. Au făcut mereu un pas înainte sancţionaţi de UE sau de gura străzii, dar şi-au revenit şi au făcut doi paşi înapoi mânaţi de mândrie şi de lăcomie.

Încă nu e târziu să ne facem bine, dar atâta timp cât proştii îşi vor da măna şi îl vor izola pe cel cu mai multă minte, atâta timp cât mulţi români îşi vor da votul pe un litru de ulei şi un kilogram de făină sau o ţuică la birtul de la colţul străzii, boala asta va continua să ne macine, căci România e în moarte clinică şi nu dă semne că îşi revine.

Sunt convins că nimeni dintre dumneavoastră nu vrea să lase moştenire copiilor şi nepoţilor o ţară şubrezită! Cea mai mare speranţă e în noi şi în Dumnezeul nostru care ne învaţă să fim buni cu cei din jurul nostru şi să ne iubim aproapele. Ajunge, domnule Voiculescu şi dragi politicieni! Nu mai perpetuaţi lehamitea şi lipsa de responsabilitate, respectaţi şi aplicaţi legea.Treceţi odată la treabă şi faceţi ce aţi promis!