Președintele ales va continua activitatea prezidențială plecând de la gradul scăzut de încredere, simpatie și respect al instituției, așa cum a fost lăsată de fostul președinte Iohannis. Ceea ce nu îi va fi ușor.

Un gust amar, pentru mulți dintre cetățeni. Cel puțin în ultimele luni de mandat, românii au tratat cu resentimente, cu multă dezamăgire și supărare activitatea președintelui și au desconsiderat mult rolul său. Explicațiile sunt binecunoscute de la luxul deplasărilor externe cu avioane private în destinații exotice (Zanzibar, Brazilia), la pasivitatea și inacțiunea în momente de criză ale națiunii.  

De aceea, în mod clar, noul președinte va trebui să nu mai continue adâncirea dezamăgirii lăsată de fostul președinte, să nu accepte deplasări cu avioane private și desigur să fie mult mai prezent în spațiul public și în comunitățile locale din România, nu doar la televiziuni și podcasturi.

Românii preferă liderii populari și socialibili, care sunt apropiați de ei, sunt umani și accesibili, așa cum prea bine i-au îndrăgit pe Iliescu și Băsescu, când făceau băi de mulțime, când jucau hora la sat sau mâncau mici din piețele orășenești. Iohannis a păstrat mereu o distanță față de popor care a fost percepută nu ca discreție și seriozitate impusă de funcție, ci ca răceală sau mai mult ca aroganță și transcendență. Îmi amintesc că în ambele campanii prezidențiale, candidatul Iohannis a frecventat marile și micile orașe din toate regiunile țării, însă prezența lui, odată ajuns la Cotroceni a fost deosebit de scăzută în plan local, de unde și desele critici. Atunci când nu avea alte obligații precum vizitele externe, Iohannis își petrecerea weekendurile în relaxare la Sibiu, duminică dimineață îl puteai întâlni cu ușurință la Biserica romano-catolică din Piața Mare, deseori servind prânzul la un restaurant cunoscut din Sibiu.

Comportamentul acesta necesită schimbări radicale. Dincolo de odihna obligatorie și necesară pentru orice președinte, îi recomand noului președinte Nicușor Dan ca ori de câte ori are un weekend fără obligații externe, să se deplaseze în teritoriu, să cunoască România de la Constanța la Baia Mare și de la Rădăuți la Turnu Severin, la pas. Nu doar în Făgăraș. Lucrul acesta nu doar că îi va crește popularitatea, dar îi va determina pe români să-și dezvolte o altă încredere în președintele lor și în instituția prezidențială. Oricum națiunea a rămas divizată, răzvrătită și dușmănoasă după alegeri și acum se resimt multe nemulțumiri, iar George Simion nu va ezita să atace, să îndemne la ”proteste pașnice”, la revoltă și dezbinare.  

Nicușor Dan, după cum ne-a obișnuit, are în centrul vieții sale familia, cu ghiozdanul pe umeri, merge la școala fiicei și a fost văzut deseori în București cu metroul sau pe jos. Încă locuiește în apartamentul său. E o treabă frumoasă și emoționantă. Însă, odată instalat ca președinte, după jurământ, ar trebui să-și ia mult mai în serios funcția cea mai înaltă din statul român. Nu este vorba de a-și neglija soția și copiii, ci de a-și dedica mai mult timp demnității pentru care a fost ales. Omul este în slujba oamenilor. Oamenii vor aprecia că este uman, că își iubește familia și își îngrijește copii, că este familist autentic, însă neîndoielnic țara va avea și mai mult de câștigat dacă în acești cinci ani, își va dedica mai mult timp conducerii țării. Că a reușit să îmbine echilibrat cât timp a fost primar al Bucureștiului, reprezintă o performanță, însă, în opinia mea, acest lucru nu mai poate fi continuat. Nu poți ca președinte să mergi la școala fetiței, să o aștepți și să o aduci acasă. O poți face ocazional, spre bucuria ei, însă nu poate deveni o activitate nici măcar săptămânală sau lunară.

Rolul esențial al soției președintelui 

Soțiile foștilor președinți nu au avut vreun rol în România. Nu s-au legat de nicio acțiune publică de impact, de niciun proiect. Ne amintim cu greu de soția domnului Iliescu, apărea în fotografii doar când mergeau împreună la vot ținându-se de braț, nu a scos nicio vorbă; nimeni nu-și poate aminti nici de soția domnului Constantinescu (eu nu am imaginea ei în minte) și tot din aparițiile publice de însoțitoare, ne amintim de soția domnului Băsescu și a domnului Iohannis. Dar niciuna dintre acestea nu au avut niciun rol semnificativ, din păcate, nu au schimbat cu nimic țara noastră. Nu au creat niciun proiect, nicio inițiativă, nici măcar o școală sau un parc nu le poartă numele. Au trăit în anonimat.

Cred că a venit timpul ca actuala soție a noului președinte să-și asume mai multe roluri în țara noastră. E adevărat că nu avem o instituție „Prima Doamnă”, nu există un birou administrativ, cu personal și autoritate proprie, ca în alte state, dar totuși doamna Mirabela poate să fie activă în multe domenii din România care necesită schimbare majoră și va avea infinit de mult de lucru.

Spre exemplu, cunoaștem gradul ridicat de discriminare între sexe, statutul inferior al femeii în societatea noastră, recent George Simion ne declara ”că nu este muiere”, cunoaștem nivelul ridicat de agresivitate contra femeii și mai ales de violență domestică, cunoaștem prejudecățile, stereotipurile și hărțuirile suferite de femei.

Soția președintelui prin implicarea sa civică, culturală, socială și diplomatică poate să îmbunătățească statutul femeii în România. Se poate angaja, poate coordona, patrona sau chiar să inițieze o serie de activități și proiecte pe plan național și local și de ce nu pe plan internațional.

Se poate întâlni cu femei reprezentante ale mediului de afaceri sau cu soțiile ambasadorilor acreditați în România, cu femei care au suferit violență domestică, cu femei lideri locali, cu femei medici și profesori, cu femei care au un nivel ridicat de notorietate, cu mamele copiilor cu dizabilități, cu mamele copiilor cu autism, cu femei care trăiesc la limita sărăciei în comunitățile sărace și izolate din Romania, cu femei în condiții de vulnerabilitate, bolnave de cancer, cu femei singure, vârstnice, cu femei care sunt condamnate și execută o pedeapsă privativă de libertate.

 Știați că în sistemul penitenciar sunt peste 1.000 de femei, dintre care la Penitenciarul Târgşor din Prahova peste 630, iar majoritatea sunt mame, cu copii acasă? La Penitenciarul Arad, la secția exterioară sunt alte peste 100 de femei. De ce nu le-ar face o vizită soția președintelui, pentru că vocea lor a fost niciodată auzită ?

Prin autoritatea, puterea, influența și imaginea funcției, soția președintelui poate produce multă schimbare în România, atât de imperios necesară.

Personal nu am apreciat deloc faptul că în ultimii 10 ani, doamna Iohannis a continuat să predea engleză la un liceu din Sibiu, a rămas în anonimat, când ar fi putut să devină un leader feminin, un model pentru milioanele de femei din România, ar fi putut să crească rolul femeii în viața de familie și în societate. Vă dați seama, dacă în fiecare săptămână ar fi avut doar câte o acțiune publică, în 10 ani, calculând cel puțin 500 de acțiuni publice, ce impact ar fi avut activitatea soției președintelui? Nu va fi o concurență între soția președintelui Dan și Majestatea Sa Margareta a României, poate fi o bună colaborare.  Vă dau câteva exemple frumoase din alte țări:

1)     Tamara Vučić, soția președintelui Serbiei este una dintre cele mai populare femei din Serbia. Este implicată în proiecte umanitare, programe pentru copii și sănătatea femeii. S-a întâlnit cu președintele Organizației Mondiale a Sănătății, Hans Kluge pe o inițiativă despre violența împotriva femeii și copiilor, se întâlnește des cu ministrul sănătății și participă împreună la deschiderea unor instituții medicale. Călătorește mult pe plan internațional și are întâlniri cu celelalte soții de președinți, a vorbit la sediul Națiunilor Unite despre producția de deșeuri, s-a întâlnit cu Olena Zelenska la o conferință despre sănătatea mintală și este prezentă activ pe social media.

2)     Diana Nausėdienė, soția președintelui din Lituania este implicată în activități multiple, de la simpla primire a copiilor de 1 iunie la sediul Administrației Prezidențiale (peste 350 de copii) la discursuri în cadrul conferințelor despre securitatea copiilor, vizite la centrele de copii sau colaborări cu soțiile altor președinți. Și-a asumat acest rol încă din primele zile de când  soțul ei Gitanas Nausėda a devenit președinte, renunțând să mai predea la Universitatea din Vilnius. Iată ce a declarat atunci:

"Îmi iubesc studenții și munca mea și aș continua cu plăcere să predau. Politologii recomandă să nu se acorde preferință unei școli din motive etice. Și un alt motiv este că funcția de reprezentare a statului și activitatea socială planificată va cere mult timp. Prin urmare, probabil că va trebui să-mi suspend activitățile profesionale".

3)     Sanja Musić Milanović soția președintelui ceh, de profesie medic și profesor universitar joacă un rol foarte activ în viața publică, în special în domeniul sănătății. Zilele trecute, pe 20 mai, a ținut un discurs despre stilul de viață sănătos și alimentația școlară la o conferință la Institutul Național Sloven de Sănătate Publică. În mai 2023, Croația a găzduit un Summit al Primelor Doamne și Domnilor în 2023 unde a fost abordată obezitatea infantilă, în cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății și a fost adoptată o inițiativă europeană comună pentru a opri tendința de creștere a obezității infantile.  

Nu am ales să menționez pe Regina Rania a Iordaniei, care are 10 milioane de urmăritori pe Instagram, sau pe Michelle Obama.  

Am încredere că actualul președinte își va lăsa pantofii de simplu cetățean, am încrederea că ceea ce a spus recent la ultima sa ședință de la primăria Bucureștiului a fost o glumă, că nu-l vom vedea pe la ședințe de urbanism atunci când vor fi puse în dezbatere planul urbanistic general, pentru că de luni, stimate Domnule Nicușor Dan nu mai sunteți un simplu cetățean. Luați-vă în serios demnitatea publică, cea mai înaltă și onorabilă demnitate a vreunui stat, cea de președinte și purtați-vă ca un președinte responsabil în toate acțiunile publice și îndemnați-o și pe soția dumneavoastră să schimbe viața femeilor și a copiilor în România.