Corlăţean, go home!

Canada: ţară mare, cu economie puternică, situată la graniţa de nord a Statelor Unite ale Americii. România: ţară medie spre mică, situată în sud-estul Europei, cu o economie care poate fi numită oricum, numai puternică nu.

Titus Corlăţean: ministru de externe cu aptitudini de secretar UTC pe fabrică, fost secretar general al PSD, funcţie din care a plecat supărat după ce primarul Mazăre l-a făcut „fătălău plângăcios”.

Acestea sunt datele problemei. Faptele ? Ministrul Corlăţean, care nu s-a remarcat până în prezent prin nici o acţiune de politică externă cu care România să se mândrească, a ţinut morţiş să iasă din anonimat. Profitând de faptul că ţara numită Canada vrea un acord de liber-schimb cu Uniunea Europeană şi că România, ca stat membru, trebuie şi ea să-l ratifice, le-a cerut canadienilor să ridice vizele pentru români. Adică a încercat să-i şantajeze niţel: voi ridicaţi vizele, noi semnăm acordul. Şi a făcut-o în gura mare, ca să-l audă toţi românii posesori de rude în Canada şi să-l voteze.

Canadienii au reacţionat exact ca după bancul cu puricele şi elefantul: au murit de râs. Iar când au redevenit serioşi ne-au transmis că guvernul lor nu se tulbură din cauza ameninţărilor României. Oare ce-o fi gândit ministrul Corlăţean după ce a auzit asta: „mamă, ce haios sunt, i-am făcut să râdă” sau „dacă tăceam, filosof rămâneam” ? Oricum, sigur nu i-a trecut prin cap să-şi dea demisia.

Nu ştiu ce competenţe are Titus Corlăţean ca să ocupe scaunul pe care a stat cândva Nicolae Titulescu. Nu ştiu nici dacă acolo la ei, la PSD, Corlăţean a făcut măcar cunoştinţă cu Adrian Năstase sau cu Mircea Geoană, şi ei miniştri de externe cândva. Dar ştiu că eu, ca român, m-am simţit prost pentru că s-a râs de ţara mea. Oare cum s-or fi simţit românii din Canada ? Un lucru vreau să fie foarte clar: susţin cu toate puterile teoria că trebuie să ne recăpătăm demnitatea naţională. Că trebuie să stăm drepţi în faţa oricărui altui stat. Dar trebuie să facem acest lucru cu inteligenţă.

Nu te repezi la bătăuşul clasei, care e şi cu două capete mai înalt decât tine, şi-l ameninţi că-i dai un pumn în gură, fără să te asiguri că măcar ajungi până la el ca să-i dai pumnul ăla. Lipsa de forţă brută trebuie, întotdeauna, compensată de inteligenţă. Ori tocmai asta constat că-i lipseşte politicii noastre externe din ultimii ani: inteligenţa. Nu ştim să negociem, nu ştim să ne creăm avantaje, nu ştim să ne facem prieteni. Ne luptăm, în schimb, din răsputeri, să fim bufonii politicii mondiale.

Îmi spunea recent un cunoscut care ştie politică externă că, oricum, Corlăţean este mai bun ca ministru decât au fost Marga sau Baconschi. Dumnezeule, chiar atât de rău am ajuns ? Organizăm proteste ca să salvăm Roşia Montană, ca să salvăm câinii fără stăpân, dar nu suntem în stare să cerem ca ţara asta să aibă un ministru de externe care să se şi priceapă cât de cât ? Fac greve magistraţii, profesorii, medicii, poliţiştii, dar diplomaţii de meserie nu pot să facă şi ei o grevă ? Una în care să le ceară politicienilor să numească oameni competenţi în funcţia de ministru de externe ?

Eu, unul, nici nu mă gândeam că, după ce Bogdan Aurescu a obţinut la Haga bucata aia de teren din platoul continental al Mării Negre în dauna Ucrainei, el nu o să ajungă ministru de externe. Dar uite că n-a ajuns. Chiar dacă succesul lui este unul dintre cele mai importante din politica externă românească. Mi s-a explicat că Aurescu nu poate fi ministru pentru că este prea tehnocrat, prea concentrat pe felia lui şi că nu are o viziune mai largă. Bine că au avut viziune Baconschi, Marga şi Corlăţean. Nu i-au convins pe liderii altor state, dar măcar i-au distrat.

Din păcate, ceea ce pe alţii îi amuză, pe noi ne întristează. Pentru că e trist să vedem cum o ţară mai mică decât noi, Ungaria, se descurcă mult mai bine în plan extern. Şi asta nu de ieri de azi. Ba se descurcă chiar şi acum, când premierul Orban ia măsuri care îi irită pe liderii occidentali. Până una-alta, poate că manifestanţii împotriva proiectului minier de la Roşia Montană ne fac un pustiu de bine nouă, tuturor, şi pe lângă pancartele anti-Gabriel Resources o să mai poarte una:  Corlăţean, go home !