Blestemul pensionarilor şi de ce nu votez USR-PLUS la prezidenţiale
0Cu cât criticăm mai mult populismul naţionalist al PSD şi cu atât lumea se îndepărtează mai mult de acest partid ordinar moştenitor al PCR, cu atât PSD se ambiţionează mai mult să păstreze puterea ca un cal nărăvaş, prin măriri negândite de salarii şi pensii care vor duce la o criză acută a datoriilor.
Şi dacă nu va fi război în curând, oricum împrumuturile pentru măsurile populiste vor trebui plătite de copiii noştri, pe care îi vom îngropa în datorii şi le vom fura viitorul. Foarte deştept, aşa, pe măsura calităţii oamenilor lor. Aşa e când te trădează prostia unei întregi naţii care nu ştie să se guverneze şi împrumutăm de la societatea vestică ce e mai rău, adică datoriile.
Ca să câştigăm alegerile următoare, trebuie să formăm un grup mare de oameni tineri în primul rând, dar care sunt şi lideri în viaţa privată, la corporaţii de exemplu sau în sport, şi să formăm noi şi noi partide, pe bandă rulantă, până când urmaşii comuniştilor se vor vedea excluşi din peisaj.
Eu, sincer, nu mai am încredere de câteva săptămâni în Dan Barna de la USR-PLUS. Mi se pare, cu tot respectul, un arogant cu multe schelete în dulap. Dar asta nu e tot, pur şi simplu stilul lui este unul care nu denotă niciun respect pentru mine. Prefer să îl votez pe Cioloş, dar dacă votez USR-PLUS, nu votez direct cu Cioloş, ci cu Barna, care este candidatul oficial. Iar Cioloş nu va prinde nicio funcţie de prim-ministru, dacă USR-PLUS nu va câştiga alegerile, ceea ce nu se va întâmpla. Acest joc nu este ok, pentru mine, aşa că eu nu voi vota USR-PLUS la prezidenţiale. Cum PSD este exclus, iar PNL, prin Iohannis, m-a dezamăgit cumplit în ultimii ani şi am promis că nu voi mai vota cu el, nu rămâne decât să votez cu un alt candidat. Poate Claudiu Crăciun, poate Dacian Cioloş, dacă va pleca de la USR-PLUS, poate alt candidat independent, de ce nu Gabriela Firea, dar cel mai probabil altul decât ăştia. Dacă grupul nostru este format din asemenea oameni la locul de muncă precum Dan Barna, nu vom ajunge nicăieri. Fiecare dintre noi trebuie să voteze ce îi place, iar mie acest om nici la fizic nu îmi inspiră încredere.
Moda cu putinismul şi erdoganismul, adică autoritarismul de secol 21, vine de fapt şi de la chinezi, al căror preşedinte Xi tocmai a fost declarat preşedinte pe viaţă. Bătălii uriaşe se anunţă în curând pentru salvarea democraţiei liberale. Nişte cretini care se cred divini, dar fără nicio idee despre ce înseamnă să fii într-o minoritate batjocorită de prostia majorităţii, au găsit că ei sunt mai tari ca istoria, că puterea lor stă în puterea numerelor, nu în tăria ideilor, şi vom să clameze democraţia liberală moartă. Odată cu ea ar lua şi capitalismului, dar nu s-au hotărât încă.
Exact ca Nicolae al II-lea la căderea Imperiului Rus, la fel ca Dragnea la propria cădere, Putin ignoră toate semnele Revoluţiei. Greva şi foametea va veni la ruşi, cum va veni şi la PSD curând. Lumea se revoltă şi toţi împăraţii se dovedeşte a fi goi. Pe lângă numele lor, numele unor Victor Boştinariu, Dan Nica, Mircea Diaconu, Traian Ungureanu, Ramona Mănescu, Doru-Claudian Frunzulică, Maria Grapini, Norica Nicolai, Emilian Pavel, Mircea Paşcu, Răzvan Popa, Laurenţiu Rebega, Claudiu Tănăsescu, Iuliu Winkler, Claudia Ţapardel, Mihai Ţurcanu sună şi mai bine. Uraaa, politicianul român este de toate, numai liberal nu. E şi greu după atâţia ani de dictatură.
S-a văzut că bugetarii nu au acceptat măririle de salarii de la PSD. Următorul pas pentru ei este să plece din ţară, ca să le arate comuniştilor că un profesionist nu poate fi cumpărat, sau să înceapă lupta pentru putere, adică eliminarea tuturor jegurilor comuniste rămase în sistem ca mai apoi să gândească strategia pentru cum va fi când gunoaiele vor fi eliminate. Proştii şi mânjiţii comunişti au crezut că pot să cumpere istoria şi să o dea la gunoi. O ruşine uriaşă se abate asupra generaţiei părinţilor noştri care nu au putut pur şi simplu să îl bage la puşcărie pe acuzatul de genocid Ion Ilici Iliescu. Această ruşine este egală cu nehotărârea lor de a lua partea odată şi pentru totdeauna unei idei politice, pentru a începe construcţia unui stat modern funcţional. Lipsa de carte şi de caracter i-au bătut odată pentru totdeauna pe dizidenţii puţini, dar atât de vitali din timpul comunismului.