FOTO VIDEO Descoperirea surprinzătoare făcută de oamenii de ştiinţă într-un lac situat la 1.000 de metri sub gheaţa Antarcticii

Lacul Mercer, un lac subglaciar situat la aproximativ un kilometru sub gheaţa Antarcticii, a rămas nederanjat timp de 1.000 de ani, până când o echipă de cercetători a decis recent să vadă ce se ascunde în el. Descoperirile au fost surprinzătoare.

Oamenii de ştiinţă au descoperit lacul din întâmplare în 2007, atunci când au analizat imagini făcute de sateliţi care prezentau pătura glaciară a Antarcticii. Pe 26 decembrie 2018, au ajuns la el.

Pentru a explora lacul subglaciar adânc de 15 metri, cercetătorii de la un proiect numit SALSA (Accesul ştiinţific la lacurile antarctice subglaciare) au făcut o intrare de aproape un kilometru în stratul de gheaţă.

Au reuşit acest lucru prin folosirea unui soi de burghiu, cu o duză de mărimea unui creion, care pulveriza apă fierbinte. Odată ce gaura a fost făcută, ei au folosit un instrument special pentru a scoate mostre de nămol înapoi la suprafaţă.

FOTO Billy Collins/Echipa SALSA

Membrii echipei se aşteptau să găsească forme microbiene de viaţă în aceste mostre -şi au găsit - însă au rămas surprinşi de ce altceva era în noroi. Mostrele conţineau şi rămăşiţele unor mici crustacee (creaturi mai mici decât o sămânţă de mac) şi corpul unui tardigrad (o nevertebrată cu 8 picioare, cunoscută pentru abilitatea sa de a rezista unor condiţii din cele mai grele)

Nămolul cu surprize

Echipa SALSA a extras un miez de peste 1,5 metri şi odată cu el „şase din şase mostre perfecte de sediment.” Ei au umplut şi şase sticle de zece litri cu apă din lac. Roadele muncii lor au fost transportate înapoi la McMurdo Ice Station pentru analize, potrivit blogului proiectului SALSA.

Atunci când oamenii de ştiinţă au descoperit corpurile unor crustacee minuscule şi un tardigrad în mostre, Priscu, cercetător-şef al SALSA, a fost atât de surprins de descoperire, încât a crezut că este vorba despre o greşeală. El era convins că mostrele fuseseră contaminate, potrivit Nature. Aşa că i-a cerut echipei să cureţe echipamentele temeinic şi să ia mai multe mostre pentreu reexaminare.

Când noile mostre s-au întors, dovezile erau clare: mai multe cochilii de crustacee. Nimic de acest fel nu a mai fost găsit sub calota glaciară în trecut.

Lacul Mercer este al doilea lac subglaciar la care oamenii de ştiinţă au avut acces-ei au forat aproape 800 de metri în stratul de gheaţă pentru a ajunge la Lacul Whilland, în 2013, însă mostrele de acolo nu aveau forme de viaţă mai avansate.(doar microbi)

FOTO Bob Zook şi John Winans/Echipa SALSA

Cel mai probabil, viaţa microbiană există în aceste sedimente de sub gheaţă pentru că un ocean acoperea regiunea în urmă cu aproximativ un milion de ani, a explicat pentru Axios John Priscu. Însă acest lucru nu explică existenţa carapacelor găsite.

În schimb, descoperirea sugerează că aceste crustacee şi tardigrade au trăit la un moment dat pe continent şi au fost transportate cumva dinspre munţii din apropiere spre lac, de către râuri sau avansarea unui gheţar.

Cum se poate ajunge la un lac de sub gheaţă

Antarctica subglaciară este o reţea vastă de izvoare şi râuri ce fac legătura între sute de corpuri de apă situate sub stratul de gheaţă şi această reţea a suferit modificări de-a lungul istoriei regiunii. 

„Antarctica este locul de pe Pământ care a fost cel mai puţin schimbat de oameni, astfel reprezintă un laborator fascinant pentru a înţelege viaţa şi biodiversitatea, şi istoria glaciară a planetei,” a declarat Ross Virginia, directorul Institutului pentru Studii Arctice de la Dartmouth College, pentru Business Insider. „Evoluţia păturilor glaciare şi a banchizelor sunt modalităţi principale prin care se poate urmări creşterea nivelului mărilor,” a mai adăugat Virginia.

FOTO Kathy Kasic/Echipa SALSA 

Cercetarea sistemelor subglaciare ale Antarcticii este însă incredibil de dificilă. Virginia a explicat că forarea în condiţiile de aici are nevoie de aceeaşi grijă pe care o are NASA atunci când explorează noi lumi în spaţiu, pentru că pericolul contaminării poate distruge studii importante şi costisitoare sau chiar îi poate induce pe cercetători să creadă că au descoperit o formă de viaţă care, de fapt, nu este acolo. De aceea, echipamentul bun şi performant este crucial.

Echipa SALSA a folosit un instrument special care este inserat în gheaţă. Deşi gaura forată nu a depăşit 60 de centimetri lăţime, cercetătorii au reuşit să introducă instrumentul printr-un fel de jgheab lung de aproape un kilometru. După ce a ajuns la sedimentele de sub gheaţă, instrumentul-şi odată cu el nămolul pe care l-a luat-a fost tras înapoi la suprafaţă.

Operaţiunile de forare făcute în Antarctica pot ajuta cercetătorii să încerce aceste tehnici şi în alte medii extreme, poate chiar pe alte planete. Una dintre interese ar putea fi Europa, luna planetei Jupiter, despre care cercetătorii cred că e cea mai probabilă sursă din sistemul nostru solar unde s-ar putea găsi forme de viaţă extraterestră.