Ura din tastatură

FOTO Shutterstock

Un oarecare microbist cu pasiuni nestăvilite pentru echipa West Bromwich Albion a fost condamnat zilele trecute la opt săptămâni de închisoare cu executare, pentru un mesaj ofensator postat pe reţelele sociale la adresa mijlocaşului Romaine Sawyers.

 Agresorul virtual a încercat să dea vina pe funcţia AutoCorrect, pretinzând că n-a vrut să-l numească „babuin” pe fotbalist, ci doar „bufon”, însă judecătorul nu l-a crezut şi i-a aplicat o sancţiune cu rol educativ.

Nu a fost prima încercare a autorităţilor britanice de a stăvili ieşirile agresive din mediul online, care au frecvent ca ţintă sportivii, dar nu numai. După finala EURO 2020, valul de insulte abătut asupra ghinioniştilor jucători ai Regatului Unit care au ratat penalty-urile, contribuind astfel la înfrângerea echipei lor, a şocat întreaga lume. Faptul că toţi trei erau non-albi a făcut ca atacurile să fie şi mai înfocate, combinând frustrările şi supărarea unor suporteri dezamăgiţi cu opiniile rasiste prolifice în spaţiul virtual. Câţiva abuzatori au fost identificaţi şi pedepsiţi, nemaiputându-se ascunde în dosul anonimatului protector. De altfel, în Marea Britanie funcţionează de ani buni platforma True Vision, prin care Poliţia încurajează raportarea incidentelor motivate de ură, existând şi secţiunea „Internet Hate Crime”, destinată tocmai materialelor lezante, denigratoare sau instigatoare din mediul online.

Problema efluviilor de ură pe internet preocupă lumea civilizată tot mai mult, purtându-se discuţii aprinse despre obligarea giganţilor deţinători ai reţelelor sociale, să depisteze şi să elimine mai rapid conţinutul ofensator postat de feluriţi utilizatori. Din păcate, în ciuda unor paşi făcuţi în acest sens, lucrurile sunt departe de a se fi îmbunătăţit semnificativ. Postul american CNN a anunţat săptămâna trecută că nu va mai publica anumite conţinuturi pe pagina sa de Facebook în Australia, după ce un tribunal de la Antipozi a hotărât că grupurile de presă sunt responsabile de comentariile la articolele lor pe reţeaua socială. Pentru a preveni apariţia de postări jignitoare sau discriminatorii, asupra cărora n-ar fi avut nicio posibilitate de intervenţie, CNN a cerut Facebook să ajute editorii să dezactiveze secţiunea de comentarii, dar compania lui Zuckerberg „a ales să nu facă acest lucru” decât punctual, nu pentru întreaga pagină. Ceea ce i-a nemulţumit pe reprezentanţii canalului tv american, care au recurs la o soluţie radicală.

Reţelele sociale sunt utilizate fără scrupule ca un „nou câmp de luptă” pentru a răspândi ştiri false şi a zdrobi adversarii, avertiza şi Papa Francisc în mesajul său pentru Ziua mondială a tineretului, care se va marca pe 21 noiembrie. Deplângând împrăştierea de venin şi pe această cale, Suveranul Pontif a invitat nativii digitali la moderaţie, toleranţă şi dialog, pentru a nu deveni „unelte ale violenţei şi de distrugere în viaţa multora”. Apelul Papei, dojenitor, dar blând, e ca un pansament pe o rană deja infectată. Sub pretextul libertăţii de exprimare sacrosante, agresorii dezlănţuiţi în spaţiul virtual omit faptul că ea include şi obligaţia respectării demnităţii umane, ca şi dreptul altor persoane de a nu fi insultate, hărţuite, umilite. Lipsa empatiei, a educaţiei de bază şi a stăpânirii de sine fac ca vehemenţa şi grobianismul să devină frecvente în exprimarea online, tot aşa cum, în lumea reală, violenţa domină tot mai vizibil străzile.

Şi poate că, aşa cum traficul rutier îşi are regulile lui, şi navigarea online ar trebui să aibă unele. Comportamentul agresiv, dăunător altora, e sancţionabil pe şosele, dar ar putea fi şi pe ramificatele artere ale internetului. Sigur, victimele postărilor toxice nu arată însângerate, mutilate fizic sau strivite, precum cele ale carnajelor de pe asfalt, dar asta nu le face mai puţin victime. Până la urmă, poţi răni cumplit şi cu vorba, nu doar cu fapta, iar revărsările de furie şi violenţă sunt greu de suportat atât în spaţiul real, cât şi în cel virtual.

Ca alternativă la impunerea de reguli şi sancţiuni, respinse de apologeţii libertăţii absolute a internetului, unii propun eliminarea anonimatului postărilor. În absenţa acestui „scut al invizibilităţii”, mulţi utilizatori s-ar gândi de două ori înainte să dea frâu liber pornirilor agresive. Anonimatul „serveşte la descărcarea de orice responsabilitate a celui incapabil să-şi motiveze opinia (…) Netrebnicule, spune-ţi numele! Căci un om cinstit nu atacă, deghizat şi mascat, oameni care merg cu chipul descoperit. Numai măscăricii şi ticăloşii se dedau la aşa ceva. Deci, netrebnicule, spune-ţi numele!” Această izbucnire a filozofului german Arthur Schopenhauer, din „Parerga şi Paralipomena”, capitolul „Scriitori şi stil”, se referea la criticile literare neasumate, de la vremea sa. Dar spusele îi sunt valabile, iată, şi după 170 de ani, în alt context. Pentru că otrava curge la fel şi rostită, şi scrisă cu pana sau cu tastatura.