Tot ce trebuie să ştii despre investigaţiile care depistează problemele de infertilitate

Tot ce trebuie să ştii despre investigaţiile care
depistează problemele de infertilitate

Infertilitatea este o boală care trebuie tratată la medicul specialist în reproducere umană asistată medical

Vârsta şi consultarea unui medic specialist în infertilitate sunt doi factori esenţiali de care trebuie să ţină cont cuplurile care întâmpină dificultăţi în aducerea pe lume a unui copil

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru cuplurile infertile conceperea unui copil poate fi un travaliu care se întinde pe ani buni. Timpul este un bun preţios care nu ar trebui irosit. Medicii specialişti în infertilitate ştiu acest lucru, cuplurile infertile, mai puţin. „Pentru un cuplu, investigaţiile medicale de infertilitate ar trebui începute dacă, timp de un an de contacte sexuale neprotejate, cu frecvenţă de 2-3 pe săptămână, nu se obţine o sarcină“, explică dr. Mirona Furtună, medic specialist în obstetrică-ginecologie la Spitalul Clinic Filantropia din Bucureşti, cu supraspecializare în tehnici de reproducere umană asistată medical.

Investigaţiile trebuie începute chiar mai devreme dacă femeia are peste 36 de ani sau un istoric cunoscut de endometrioză sau de ovare polichistice, adaugă specialistul.

Vârsta este un parametru important mai ales pentru femeile infertile spune, la rândul său, dr. Massawi Tarig, medic primar obesterică-ginecologie cu supraspecializare în reproducere umană asiatată la Clinica Wellborn din Capitală. „Un cuplu este infertil dacă acesta locuieşte împreună timp de doi ani şi are contacte sexuale regulate, fără a utiliza metode contraceptive şi, cu toate acestea, nu reuşeşte să obţină o sarcină“, este de părere dr. Tarig. Însă, discuţia despre aceşti doi ani devine una variabilă, atrage atenţia medicul. „Dacă femeia are 25 de ani, atunci ea poate aştepta doi ani pentru a obţine o sarcină. Dar dacă are 35 de ani, nu mai poate face acest lucru şi ar trebui ca după un an să se adreseze medicului specialist în infertilitate“.

Ambii parteneri sunt supuşi analizelor medicale

Dacă nu se adresează medicului specialist, cuplurile pot pierde timp preţios efectuând analize peste analize fără ca adevărata problem de sănătate să fie depistată.  „Sunt multe femei care nu ştiu că, după un an de încercări, ar trebui intervenit şi făcut un diagnostic integrat al infertilităţii de către un medic specialist şi subliniez acest lucru extrem de important. Şi vin după cinci ani de analize peste analize“.

E important pentru femeile care-şi doresc copii să ştie că fiecare se naşte cu un număr finit de ovocite care scade numeric, dar şi calitativ. „Iar după 35 de ani scăderea este efectiv abruptă“, avertizează dr. Furtună.

Într-o primă fază de diagnostic al infertilităţii se face un set de analize de sănătate complet şi complex care este oarecum standardizat, adaugă dr. Furtună. Şi la care sunt supuşi ambii parteneri.

„În România se fac aceleaşi analize ca în alte ţări. Ce e important de reţinut e faptul că analizele trebuie individualizate de la cuplu la cuplu. Iar într-un cuplu vorbim despre doi“, punctează dr. Adrian Borş, medic specialist în obstetrică şi ginecologie, cu supraspecializare în tratamentul infertilităţii şi medicină reproductivă la Centrul de Fertilitate Omniclinic din Iaşi.

Totul începe cu o discuţie care îl poate orienta pe medic, adaugă acesta. „Se discută istoricul cuplului. Dacă femeia are ciclu regulat, dacă fumează, dacă bea alcool, dacă a mai avut intervenţii chirurgicale, sarcini extrauterine sau infecţii“, dezvăluie dr. Borş.

Analizele pentru ea urmăresc să determine profilul infecţios - cu recoltare de probe de la nivelul vaginului şi a colului uterin, infecţii care ar putea determina Infertilitatea.

Se investighează şi buna funcţionare a organelor genitale. „Ecografiile intravaginale trebuie făcute obligatoriu, la fel şi dozările hormonale – în cazul în care femeia are ciclu neregulat“, adaugă dr. Mirona Furtună.

„Hormonii furnizează medicului date despre statutul pacientei, despre rezerva ei ovariană şi despre calitatea acesteia“, adaugă dr. Massawi Tarig. Tulburările hormonale constituie dificultăţi în maturizarea ovocitelor, în absenţa ovulaţiei sau în producerea unui nivel scăzut de progesteron, ceea ce duce la probleme de concepţie. De asemenea, obezitatea sau subponderea, variaţiile mari de greutate într-un timp scurt, eforturile fizice extreme, dereglările glandei tiroide, stresul, toate pot dezechilibra balanţa hormonală.

Ecografia vaginală oferă informaţii despre uter şi ovare, precum şi despre eventualele formaţiuni patologice existente la nivelul organelor genitale, iar prin histerosalpingografie se verifică permeabilitatea trompelor şi calitatea cavităţii uterine, mai spune dr. Tarig.

O metodă de investigaţie mai nouă este histeroscopia prin care se investighează cavitatea uterină cu ajutorul unei camere video. „În felul acesta pot fi remarcate amănunte care au scăpat la ecografie“, afirmă dr. Adrian Borş. Dacă este cazul, medicul poate recurge şi la o laparoscopie care îi permite să „vadă organele genitale cu ochiul liber“. „Neapărat trebuie investigată tiroida, nivelul vitaminei D3 şi al altor vitamine cu rol în fertilitate, profilul trombofilic şi imunofenotiparea endometrului, adică imunitatea acestuia“. Potrivit specialistului, aceste analize nu sunt recomandate tuturor pacientelor, ci sunt la latitudinea medicului.

Tratamentul urmează cauza

Există un minimum de investigaţii medicale şi pentru partener. Acestea includ o spermogramă prin care se determină dacă sperma se încadrează în parametrii normali şi o spermocultură care arată dacă aceasta este grevată sau nu de infecţii şi aptă pentru o sarcină naturală. „O altă analiză este determinarea de anticorpi antispermatici din spermă, iar dacă situaţia o impune se poate merge mai departe cu un control urologic sau cu analize genetice care să indice dacă AND-ul de la nivelul spermatozoizilor este fragmentat“, explică dr. Borş.

Dacă în urma acestor analize medicale nu se ajunge la o concluzie clară se pune diagnosticul de infertilitate de cauză necunoscută. „Dacă analizele partenerilor se încadrează în limite normale şi, totuşi, nu se poate obţine o sarcină după doi ani de încercări, se pune diagnosticul de infertilitate idiopatică. În alte ţări europene se recomandă direct fertilizarea in vitro“, spune dr. Mirona Furtună.

În orice caz, tratamentul este recomandat numai după ce medicii specialişti stabilesc cauza infertilităţii. „Ştiţi cum este? Acţionăm în funcţie de depistarea problemei. Nu e ca şi cum ai administra un medicament şi pacientul se face bine. Problemele sunt complicate. Le urmăresc, le aflu şi apoi le abordez ca atare. De exemplu, dacă mă confrunt cu un caz în care trompele sunt infundate, singura soluţie este fertilizare ain vitro, dar dacă trompele sunt uşor permeabile încerc să rezolv altfel problema“, detaliază dr. Massawi Tarig.

Anumite investigaţii medicale pot fi făcute şi de medicul ginecolog, însă ele ar trebui integrate cu cele ale unui specialist în infertilitate, este de părere dr. Mirona Furtună. „Ginecologul poate depista cauze simple cum este, să spunem, un miom (tumoră benignă dezvoltată la nivelul uterului – n.red.). Însă problema este că, de foarte multe ori, infertilitatea are cauze mixte. Adică, pot să am şi miom şi trompe înfundate şi spermatozoizi cu mobilitate scăzută“, explică dr. Furtună.

Tratamentul trebuie instituit după aflarea cauzei, iar pacientul ar trebui informat şi asupra riscurilor pe care le presupune acesta. „În cazul stimulării ovariene a femeii, de exemplu,  poate apărea sindromul de hiperstimulare sau sarcina multiplă“.

 

 

 

 

 

 

 

citeste totul despre: