Glaucomul, un hoţ al vederii care fură puţin câte puţin

Glaucomul este o boală care avansează lent şi silenţios, până la pierderea cu totul a vederii. Dacă problema nu se tratează, pacientul ajunge mai repede la orbire. Dacă se tratează, boala poate fi ţinută sub control. Numărul pacienţilor cu glaucom la nivel mondial nu se cunoaşte, dar se estimează că ar exista 80 de milioane de oameni, potrivit OMS. Adică trei-patru ţări ca România care suferă de această boală.

„Drag ca lumina ochilor“, obişnuim să spunem. Şi, într-adevăr, vederea este preţioasă. Suntem conştienţi de importanţa acestui simţ abia atunci când suntem în pericol să-l pierdem. „Când orbeşti, te temi extrem de mult. Dacă îi spui cuiva că moare sau dacă îi spui că orbeşte, nu ştiu ce ar prefera să evite“, mărturiseşte conf. dr. Vasile Potop, medic primar oftalmolog la Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Bucureşti, membru în conducerea Societăţii Române de Glaucom.

Simptomele nu apar la începutul bolii

Dr. Sanda Maria Ionescu, medic primar oftalmologie la Clinica Bio-Medica din Bucureşti, dă cea mai simplă definiţie a glaucomului: este boala ochiului cu distrugerea nervului optic, din cauza creşterii presiunii intraoculare. În fiecare an, milioane de oameni îşi pierd vederea, la nivel mondial, din pricina glaucomului. Numărul total al persoanelor afectate nu este cunoscut, dar este estimat la 80 de milioane. „Adică trei-patru Românii care suferă de boala aceasta şi în rândul cărora este cuantificabilă o deteriorare progresivă a vederii. Şi asta pentru că glaucomul este o boală în care simptomele nu apar la început. Există boli în oftalmologie care dor. De exemplu, iridociclitele sau o formă de glaucom acut. Durerea este un factor pozitiv în această situaţie şi face ca pacientul să ajungă la medic. Ajungând la medicul specialist, urmează un tratament şi se întâmplă ceva bun cu el. La glaucom nu se întâmplă aşa“, adaugă conf. dr. Vasile Potop.

Noţiunea de glaucom se adresează, de fapt, unui grup mai mare de afecţiuni care au în comun un anumit tip de neuropatie optică. „Cea mai frecventă formă este glaucomul primitiv cu unghi deschis, o afecţiune bilaterală, conică, progresivă şi multifactorială“, mai spune conf. univ. Vasile Potop. Este bilaterală, adică afectează amândoi ochii, este cronică, adică evoluează lent, şi este multifactorială, adică are mulţi factori de risc: „Depinde de tensiunea intraoculară, depinde de factori genetici, de rasă, de comorbidităţi oculare. Din toţi aceşti factori, unul singur poate fi influenţat terapeutic şi acela este tensiunea intraoculară“. De ce? „Ochiul este un organ al vederii şi are o anumită optică. Ca să aibă calităţi optice, un organ trebuie să aibă o geometrie perfectă. El este într-o anumită tensiune. Gândiţi-vă că aveţi un balon la o petrecere. Dacă balonul este dezumflat, pe el nu mai scrie „La mulţi ani“. Trebuie să fie umflat. Aşa şi aici. Această presiune trebuie să fie undeva între a asigura geometria perfectă şi a nu împiedica funcţionalitatea intrinsecă“. 

„Văd clar centrul imaginii“

„Glaucomul cu unghi deschis apare cel mai des în jurul vârstei de 40 de ani“, afirmă dr. Sanda Maria Ionescu, medic primar oftalmolog. Alte forme sunt glaucomul cu unghi închis – care apare în urma îngustării unghiului dintre cornee şi iris – şi cel secundar – care apare în urma unor afecţiuni ale ochiului, traumatisme. „Toate formele de glaucom duc la afectarea nervului optic, prin presiunea intraoculară crescută, cu efect de scădere a vederii, până la orbire, în cazurile netratate“, avertizează aceasta. 

Ion R., 60 de ani, din Bucureşti, a fost diagnosticat de curând cu glaucom cronic simplu. „A început să mi se îngusteze vederea. Vedeam clar centrul imaginii şi foarte neclar spre periferie, ca să zic aşa. Am crezut iniţial că sunt obosit. Sunt de meserie şofer, adică eram până să aflu că am aşa ceva. Acum, nu mai pot conduce pentru că mi s-a spus că sunt riscuri mari să fac accidente“, mărturiseşte bărbatul.

Glaucomul este o boală progresivă. „Pacientul are o scădere a vederii care păstrează mult din vederea centrală. Glaucomul nu fură din vederea centrală. Pacientul vede bine mult timp. Boala afectează vederea periferică şi, chiar dacă vezi centrul imaginii, nu mai vezi marginile şi poţi face accident dacă eşti şofer, pentru că se restrânge câmpul vizual. Lipsa luminii naturale nu influenţează în niciun fel apariţia bolii“, explică conf. univ. Vasile Potop.

Pentru că vederea centrală se menţine mult timp, pacienţii cu glaucom ajung tardiv la medic. „Pacientul vede până în ultimul moment. Mai mult decât atât, se poate să piardă un ochi, dar rămâne cu celălalt. Nu suntem conştienţi că avem vedere binoculară“, argumentează universitarul. Îngustarea câmpului vizual se poate confunda şi cu alte afecţiuni. „În mod normal, la medic ar trebui să mergem de rutină. Una e să ai vârsta de 30 de ani şi să te duci la trei-patru ani la medic şi alta e să depăşeşti 50-60 de ani şi să te duci la şase luni. În SUA, de exemplu, mulţi pacienţi nu vin la controlul oftalmologic trimişi de doctori. Vin trimişi de poliţişti. Ai 65 de ani, te duci la poliţie şi faci examenul oftalmologic. Vezi doar o treime? Poliţistul îţi ia permisul de conducere şi îţi dă unul temporar. Dacă îţi poţi rezolva problema, primeşti înapoi permisul, dacă nu, nu“.

Mor celulele ganglionare retiniene

Glaucomul este o boală cu risc de orbire. „Modul de orbire depinde foarte mult de tipul de glaucom.  În glaucoamele acute, se pierde vederea foarte abrupt, în câteva săptămâni. Însă acestea sunt glaucoame zgomotoase, sub o presiune foarte mare“, detaliază conf. univ. Vasile Potop.

O bună perioadă, boala nu poate fi detectată. „Ca să ajungem la rădăcina bolii, practic, trebuie să spunem că mor celulele ganglionare retiniene. Când viaţa nu mai are o anumită calitate, se declanşează un proces al morţii celulare. Moartea în glaucom este silenţioasă. O bună perioadă, boala este asimptomatică“, mai spune acesta. În aceste condiţii, diagnosticul se pune astfel: se măsoară presiunea intraoculară şi dacă se găseşte presiune mare, e bine, pentru că medicul are ce să trateze. Când presiunea e normală, lucrurile se complică, pentru că există şi glaucoame cu presiune normală.

Controlul fundului de ochi arată care este aspectul neuropatiei, iar examenul câmpului vizual arată în ce măsură pacientul mai vede şi ce anume. „Examenul de imagistică se face pentru a vedea ce se întâmplă cu fibrele ganglionare retiniene. Nu toate glaucoamele au aceeaşi viteză de progresie, cum nu toţi avem aceeaşi viteză de îmbătrânire, la fel cum nu toţi avem aceeaşi durată de viaţă“, mai spune conf. univ. Vasile Potop. Din păcate, când medicii îşi dau seama că se produc modificări în câmpul vizual al pacientului, 40-50% din fibrele ganglionare retinene sunt deja moarte. „Câmpul vizual este parametrul cu care medicii urmăresc cum progresează boala. Ştii că ai tratat bine dacă după un an de tratament, vezi că boala nu a progresat“, adaugă acesta. De aceea este foarte important să facem controale oftalmologice periodice. „Cel puţin o dată pe an, mai ales dacă cineva din familie a suferit de glaucom, diabet, tensiune arterială mare, miopie“, conchide dr. Sanda Maria Ionescu.

Diagnosticul tardiv, cea mai frecventă cauză de orbire

Cea mai frecventă cauză de orbire este că pacientul cu glaucom este diagnosticat tardiv. „Când s-au pierdut deja celule, rata de pierdere devine mult mai mare. Diagnosticarea timpurie oferă timp de manevră, timp necesar pentru începerea tratamentelor şi a procedurilor de urgenţă. Dacă e diagnosticat tardiv, nu prea mai ai ce să faci“, mărturiseşte conf. univ. Vasile Potop.

O altă problemă majoră în ceea ce priveşte controlul glaucomului este aderenţa pacientului la tratament. „Pacientul vine, îi spui că are glaucom, dar încă nu i-a scăzut vederea, se simte bine şi trebuie să-şi pună picături. Picăturile acestea nu sunt ceva care să-ţi facă plăcere, dar fiecare picătură are un scop“, explică specialisul. Dacă nu respectă tratamentul, pacientul începe să aibă probleme. „Scade secreţia oculară, se trezeşte că are ochii uscaţi şi zice: «stai puţin, mă simţeam foarte bine şi medicul acesta mi-a schimbat viaţa. Dimineaţa trebuie să ţin minte ce picături să pun, seara la fel». Şi pacientul nu le mai pune. Alţii le pun cu două săptămâni înainte de control, vezi tensiunea normală, boala se degradează, îi dai altele, nu le pune nici pe acestea. E mare lucru ce vede doctorul când se uită la glaucom şi ce vede pacientul“, arată conf. dr. Vasile Potop. Majoritatea glaucoamelor cu câmp deschis descoperite în fază incipientă sunt tratate cu picături. Dacă acest tratament este insuficient, alte opţiuni sunt laserul şi tratamentul chirurgical.

Atacul de glaucom, confundat cu durerile de vezică biliară

Cea mai agresivă formă de glaucom este cea acută. Apare la persoanele cu hipermetropie care, la 40-45 de ani, încep să vadă în ceaţă. „Apar durerea de ochi, greţurile, vărsăturile, şi, de cele mai multe ori, pacientul ajunge la Urgenţe, unde este foarte posibil să i se pună diagnosticul de colecistită. Pacientul spune că îl doare şi ochiul, dar chirurgul poate zice: «a, ai şi o conjunctivită», când, de fapt, e un atac de glaucom“, ne lămureşte conf. dr. Vasile Potop. În două-trei săptămâni, un astfel de tip de glaucom se poate transforma în atrofie de nerv optic. „Partea bună este că doare şi pacientul cheamă Salvarea. Nu se ajunge la orbire, cum se ajunge în cazul glaucomului care fură lent, care e perfid, ascuns, ocult. În general, chestiile oculte distrug mai mult. Peştera e făcută prin picătura de apă, nu prin fluviu, nu prin cascadă.“

Când şi la ce interval trebuie făcut controlul oftalmologic

Înainte de 40 de ani – o dată la 4 ani

Între 40 şi 54 de ani – o dată la 3 ani

Între 55 şi 64 de ani – o dată la 2 ani

Peste 65 de ani – anual sau o dată la 6 luni

Orice persoană cu factori de risc ar trebui să se testeze măcar o dată la doi ani, după vârsta de 35 de ani.