Dragostea ne schimbă chimia organismului

Atunci când suntem îndrăgostiţi, universul pare alcătuit doar din cei doi parteneri, din cauza hormonilor  FOTO: Shutterstock

Iubirea este mai mult decât un sentiment. Ea ne afectează corpul la nivel celular, iar modificările pe care le produce pot fi cuantificate de specialişti.

Când suntem îndrăgostiţi, corpul se modifică pe interior, arată studiile. De fapt, iubirea declanşează aproape o explozie chimică în organism, fără de care nu am fi capabili să trăim toate sentimentele şi plăcerile pe care le presupune viaţa alături de partener, spun specialiştii.

Modificările care se produc în creier, de exemplu, sunt atât de mari încât cercetătorii au creat o nouă ramură pentru a le studia, care se numeşte neurobiologie interpersonală. Dar nu numai la nivel cerebral se produc transformări atunci când suntem îndrăgostiţi, ci în tot corpul.

Devenim dependenţi de dragoste

Dopamina este un neurotransmiţător care acţionează ca un stimulentul chimic al creierului şi care, în cele mai multe cazuri, stă la originea dependenţelor. De fapt, dopamina este implicată în tot ceea ce ne creează plăcere. Are legătură cu jocurile de noroc, cu consumul de droguri şi, ei bine, cu dragostea. Atunci când ne îndrăgostim, în corp se eliberează cantităţi considerabile de dopamină, făcându-i pe parteneri să se simtă euforici şi energici în prezenţa celuilalt.

„Acel cineva va avea o semnificaţie specială pentru tine, iar tu îţi vei concentra aproape toată atenţia asupra acestui individ, tocmai pentru că dopamina a fost activată“, spune Helen Fisher, doctor în medicină şi antropolog-biolog.

„Creşterea nivelului de dopamină din corp este ceea ce declanşează comportamentul foarte ţintit către anumite obiective, care face ca nimeni să nu mai conteze în afara partenerului tău“, completează specialista. Această modificare se produce indiferent de stadiul relaţiei romantice, atât la începutul ei, cât şi în fazele mai avansate.

Marele „O“ vine de la oxitocină

Oxitocina este un alt produs chimic care are legătură cu dragostea şi care are rolul de a suda relaţia de cuplu, printr-un accent deosebit pe intimitate. „Putem spune că din oxitocină sunt «alcătuite» îmbrăţişările, săruturile şi atingerile intime“, spune Fisher.

Cel mai crescut nivel de oxitocină se găseşte în corpul îndrăgostiţilor în timpul orgasmului. Nivelul de oxitocină creşte, de asemenea, la proaspetele mămici, fiind esenţiale în crearea legăturii speciale cu bebeluşul, dar şi în alăptare.

Viaţa socială se schimbă după găsirea unui partener de viaţă, adică ieşirile cu prietenii devin mai rare şi partenerii simt nevoia să petreacă toată ziua doar ei doi. De vină pentru această modificare de comportament este oxitocina, care „lucrează“ în acest sens.

Nivelul testosteronului creşte la ambele sexe

Testosteronul este considerat de mulţi a fi un hormon al potenţei masculine, care îi face pe bărbaţi să fie macho. Însă acest hormon sexual ajută la declanşarea „scânteii“ la ambele sexe. „Testosteronul este încă una dintre multele piese din puzzle-ul dragostei“, spune Fisher. Potrivit ei, „o viaţă sexuală activă face ca nivelul de testosteron să fie ridicat la ambii parteneri“.

Bărbaţii au, în mod natural, niveluri mai ridicate de testosteron, chiar şi în salivă. O teorie spune că, atunci când partenerii se sărută, transferul acestui hormon poate creşte dorinţa sexuală a celuilalt.

„Ingredientul magic“, hormonul stresului

Un alt posibil ingredient în „poţiunea“ dragostei este norepinefrina, hormon ale cărui efecte complete sunt încă în curs de descoperire. Acest hormon al stresului creşte ritmul cardiac, de aici senzaţia că eşti „în flăcări“ şi ameţit atunci când eşti îndrăgostit. Fisher spune că această substanţă este responsabilă pentru senzaţia de „fluturi în stomac“. Creşterea ritmului cardiac este asociată în acest caz cu palme transpirate, cu gura uscată şi cu dificultatea de a ne exprima.

Legea atracţiei, pe bază de chimie

Mai multe studii au arătat că atracţia romantică dintre doi oameni este cu atât mai mare cu cât ei au un complex major de histocompatibilitate (CMH) mai diferit. Acest complex constă într-un set de gene care controlează antigenele implicate în succesul unui transplant. Genele respective sunt situate pe cromozomul 6 şi au rolul de a face diferenţa între celulele proprii organismului şi „invadatori“.

Corpurile noastre emană niveluri ridicate de CMH prin transpiraţie şi, în general, prin mirosul corporal, dar şi prin salivă. Există o varietate de tipuri de CMH, iar ele par a fi mai asemănătoare în cazul persoanelor cu care suntem înrudiţi. Pe baza mirosului şi a gustului, studiile au demonstrat că ne alegem partenerii în funcţie de tipul de histocompatibilitate. S-a observat că dacă avem un CMH diferit faţă de al partenerului, atracţia va fi şi mai puternică.

Ne urmăm nasul

Se spune „dragoste la prima vedere“, dar nu doar văzul are un rol important în declanşarea atracţiei, ci şi nasul, spun specialiştii. Feromonii, mesageri chimici, au legătură cu atracţia sexuală umană, cel puţin în teorie, deşi încă nu s-a dovedit cu certitudine acest lucru. Rolul lor este dovedit fără urme de îndoială în legătura dintre insecte.

Medicul Helen Fisher nu este un fan al teoriei feromonilor, dar crede că mirosul este o componentă importantă a unei relaţii: „Odată ce te îndrăgosteşti de cineva, mirosul poate avea un impact major. Femeile vor purta tricourile partenerilor lor, iar bărbaţii, de-a lungul idilei lor, vor purta fularul prietenei lor“.

Iubire reală sau atracţie sexuală?

Oamenii de ştiinţă de la mai multe universităţi de renume au descoperit recent că există o diferenţă între iubirea reală şi atracţia sexuală, inclusiv în creier. De fapt, dorinţa sexuală activează în creier zona care, de obicei, se „aprinde“ atunci când ceva ne provoacă plăcere (când mâncăm ceva bun sau când facem sex). Iar iubirea activează acea parte a creierului care joacă un rol esenţial în valorificarea plăcerilor, în obţinerea recompenselor.