REPORTAJ Cum s-a văzut în Bucureşti finala dintre Simona Halep şi Maria Şarapova de la Roland Garros
0
Simona Halep a ajuns în finala turneului Roland Garros. Importantă finală, dar măruntă pentru apetitul românilor croit pe alte sporturi. Cel puţin în Centrul Vechi, un centru al bucuriilor în fotbal, meciul abia a scos câteva aplauze şi mici strigări de „hai Simona!“.
Centrul Vechi a devenit un loc bun, în ultimii ani, în care să vezi câte un meci mai însemnat de fotbal. Barurile scot televizoarele afară, întind terasa şi montează sistemul audio „de bun“. E mai liniştită situaţia când e tenis, chiar dacă e finala Roland Garros. Simona Halep şi Maria Sharapova s-au întâlnit sâmbătă, de la ora 16.00, să stabilească cine pleacă în Est cu trofeul. A plecat rusoaica. Românii au rămas însă cu mândria, mai mult sau mai puţin mimată, a ultimei săptămâni. Iar Halep urcă pe locul trei în clasamentul general.
Doar câteva localuri anunţau printr-un mesaj scris că în interiorul lor poţi să vezi meciul. Cele mai multe aveau deja pornit Eurosport. Antena 3 nu e aici. Primul meu popas a fost în „noul Fire“, după cum a ajuns să fie cunoscută prelungirea din spatele vechiului loc. În curtea interioară avea un televizor scos afară şi pus deja pe meci. Primele urale s-au auzit când au fost anunţate cele două jucătoare. Pripită bucurie a unor telespectatori, meciul avea să înceapă abia după alte câteva minute de publicitate.
„Ţie îţi place tenisul?“, o întreabă un client pe cea care serveşte la mese. „Nu, eu doar servesc aici“, răspunde ea fără chef de flirt azi. La Roland Garros şi Maria Şarapova se pregăteşte să servească. Tabela digitală de pe ecran începe să marcheze puncte. Oamenii s-ar bucura, dar nu ştiu când. Poate n-am ales barul potrivit şi aici sunt încă cei care preferă alte sporturi. Cum primele mingi schimbate între jucătoare sunt mai mult de cunoaştere, aşa sunt şi oamenii de la mese. Uneori aplaudă cu poftă, alteori parcă îşi dau seama că s-au grăbit. „Hai Simona“ nu lipseşte.
Alt teren, alt noroc
Am plecat după ce Simona a pierdut primul set. Am zis să fie ca la fotbal, schimbi terenul şi poate şi norocul. E deja trecut de 17.00, iar pe străzile din Centrul Vechi oamenii discută despre meci. Nu sunt mulţi, dar mai dai de ei, îi mai auzi cum rostesc câte un „Simona“ sau „tenis“ sau „hai că poate să câştige“. „Experienţa şi norocul, asta are rusoaica“, rezumă un domn între două vârste atuurile Mariei Şarapova. L-am prins la ieşirea de pe o stradă îngustă între pereţii căreia răsună vocea rusoaice. E mult spus voce, mai mult urlete. Cei mai mulţi ştiu strada asta drept „gangul spre Club A“, căci nume nu mai are de mult timp.
Un local fără geamuri îşi încântă atât clienţii, cât şi trecătorii cu meciul. E redat pe pereţi cu proiectoare. Aici am văzut primul moment de bucurie, când a câştigat Simona un schimb de mingi mai dificil. Dacă ar fi avut ceva talent, domnul bucuros mai că ar fi fost gata de un muzical pe Broadway. În schimb doar a ţopăit ca un preşcolar care scapă la joacă. Pe zgura francezilor, deşi e un joc, treaba devine serioasă. Simona a câştigat setul doi şi redevine o potenţială campioană.
La „Pauză“
Ironic sau nu, finalul jocului l-am prins la „Halftime“. Cred că am greşit traseul iniţial, căci aici pare să fie sufletul petrecerii. Sunt cel puţin două televiziuni şi un tip care se bucură la orice reuşită a Simonei. Îţi dai seama că „fata noastră“ face ceva bine după cum sare el de pe scaun, ridică o mână sau pe ambele în aer şi strigă „hai Simona“. Apoi, bea liniştit din berea lui pe care o are undeva în spate. Noroc că euforia nu i-o varsă.
Pe lângă tipul descris mai sus mai există un altul care stă mai la uşă. Se bucură şi el, dar mai mult e atent la arbitru, să nu care cumva să ne fure campioana la puncte. „E out! A fost out! Tu ai văzut!? Păi, ăla era out!“, spune el cu foc şi patimă după unul dintre punctele pierdute de Simona. Nu-şi ia ochii de la televizor decât când caută din privire o aprobare la unul dintre prietenii săi. La naiba, prietenul în cauză nu era atent. Ce ţi-e şi cu arbitrii ăştia, domn'e! Poate nici nu există arbitri, doar oameni care sunt puşi acolo ca să taie din succesul de nestăvilit al românilor. Lista e lungă, mereu ne fură.
Simona Halep pierde. Ultimul set se încheie 6-4, tras la xerox, ca primul. Pentru noi e campioană, s-ar spune. Pentru statistică e cea învinsă de Maria Şarapova în finala din 2014 la Roland Garros. Totuşi, Halep urcă pe trei, e şi asta o performanţă de notat. Bravo ei.
Ieri, însă, Dumnezeu n-a fost român, dar aveam să aflu că fileul a fost rus. Sau cel puţin putea să fie. O domnişoară a văzut finalul meciul din faţa localului, îl comenta cu prietena ei. „Hai că putea să ia mingea aia, ce dracu', doar nu era fileul Rusiei!“, a spus ea aproape indignată şi scârbită. „E, asta e acum, a pierdut. Hai să mergem“, a îndepărtat-o prietena ei de euforia jocului sfârşit. Şi au mers într-ale lor.
„Trebuia să tragă de joc, să tragă de setul ăsta, să se ducă în patru şi acolo vedea. O fi obosit, da' trebuia să tragă mai tare, că doar e finala!“, spune un domn de la terasa localului. „E uşor să comentezi din capu' mesei“, îl critică soţia. Aşa or fi soţiile astea, ştiu ele mai bine, chiar dacă amândoi ştiu la fel de puţin.
[<a href="//storify.com/razvanbaltaretu/afl-mai-multe-despre-simona-halep" target="_blank">View the story "Află mai multe despre Simona Halep" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
