Eduard Carol Novak cere ca sportivii paralimpici să nu mai fie discriminaţi: "Politicienilor le e ruşine cu noi"

Eduard Carol Novak, singurul campion paralimpic al României şi totodată preşedinte în exerciţiu al FR Ciclism, a înaintat recent Comitetului Olimpic si Sportiv Român o serie de propuneri importante privind modificarea legii sportului 69/2000.

"Deoarece forma actuală a legii discriminează sportivii cu dizabilităţi şi nu este în concordanţă cu normele UE în acest domeniu, se doreşte o schimbare radicală şi de urgenţă a paragrafelor în care este reglementată activitatea sportivă a persoanelor cu handicap. FR Ciclism solicită totodată sprijinul opiniei publice pentru ca acest demers fără precedent în istoria sportului românesc să aducă în sfărşit România pe harta ţărilor civilizate", se specifică într-un comunicat de presă al Federaţiei de Ciclism .

„Spre exemplu, o medalie de aur la Olimpiada este remunerată cu 35.000 EURO, iar la Paralimpiadă cu doar 35.000 lei. Aceste diferenţe imense există şi când ne raportăm la medaliile de la Campionatele Europene sau Mondiale. Suntem curioşi cine şi mai ales în baza cărui sistem de valori a calculat această diferenţă?! Încă avem impresia că politicienilor şi celor care conduc sportul românesc le este ruşine de sportivii paralimpici şi nu doresc ca aceştia să reprezinte ţara pe plan internaţional. Acest lucru se reflectă din păcate şi în numărul sportivilor români la Paralimpiadă, net inferior tuturor ţărilor vecine ”, a declarat Eduard Carol Novak, medaliat cu aur la Jocurile Paralimpice din 2012 şi cvintuplu campion mondial la ciclism.

Ce solicitări au sportivii paralimpici

1. Rente viagere

În forma actuală a legii, sportivilor paralimpici li se aplică un tratament discriminatoriu prin imposibilitatea lor de a obţine aceleasi beneficii financiare după retragerea din activitate ca şi ceilalţi sportivi de performanţă. Am solicitat aşadar introducerea unui paragraf special la articolul 64 din lege.

2. Infrastructură adaptată normelor UE

În ceea ce priveşte bazele sportive, legea nu reglementează obligativitatea organizării acestora astfel încât să se permită accesul şi pregătirea persoanelor cu dizabilităti în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi sportivi.
 Lipsa unor dotări speciale pentru persoanele cu handicap îngrădeşte atât accesul cât şi posibilitatea de a se antrena si implicit de a obţine performante pentru astfel de persoane.Trebuie avut în vedere faptul că la nivel european persoanele cu handicap beneficiază de astfel de dotări, asa încât s-ar impune ca, măcar din punct de vedere legislativ, să ne aliniem unor astfel de exigenţe.

3. Normele financiare pentru activitatea sportivă

La nivelul tuturor competiţiilor, sportivii paralimpici pot beneficia în prezent de sume net inferioare celorlalţi sportivi. Diferenţierea sumelor astfel acordate de MTS şi COSR nu are la bază niciun criteriu obiectiv, astfel că s-ar putea trage concluzia că se face o discriminare între cele două categorii de sportivi.

Astfel, potrivit art. 1 al OG 137/ 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalităţii între cetateni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor categorii de drepturi printre care şi dreptul de a lua parte, în conditii de egalitate, la activităţi culturale şi sportive.

Nu în ultimul rând, Constituţia României prevede, pe lângă pricipiul egalităţii în drepturi şi reglementarea protecţiei persoanelor cu handicap, arătând în art. 50 că persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor(…) în vederea participării efective a persoanelor cu handicap la viaţa comunităţii(…).