Cum a salvat Nicu Ceauşescu turmele lui Becali din Pipera de furia tatălui său
0Gheorghe Florescu (72 de ani) a învăţat meşteşugul pregătirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în Bucureşti la sfârşitul anilor '60.
Cu un neaşteptat, surprinzător talent literar, Gheorghe Florescu povesteşte în cartea sa, „Confesiunile unui cafegiu“, apărută acum opt ani, despre dedesubturile aşa-numitului „comerţ socialist“, comerţ aflat, în mare parte, în mâinile Securităţii. În paginile cărţii este prezentată şi povestea familiei Becali.
“Cu tact, pricepere şi perseverenţă, Tase Becali agoniseşte o avere impresionantă, visând la ziua în care, în Pipera, nu se va mai pomeni de boierul Bibescu, cel care avusese cândva în proprietate domeniul Mogoşoaia, transformat de comunişti în IAS Mogoşoaia şi unde se afla vestita Fermă Roşie (care, dac-ar fi fost a lui, i-ar fi adus numele de boierul Becali). Deocamdată însă, aspirantul la titlul de mare boier alerga în permanenţă ca să strângă ban pe ban, purtându-şi haina, în mod demonstrativ, cu mâneca dreaptă fluturând în vânt şi ţinându-şi mâna pe lângă corp, căci inima dădea deja semne de oboseală. Se glumea pe seama lui că nu vrea «s-o bage pe mânecă» niciodată. Se spune că, la un moment dat, Nicolae Ceauşescu a dat ordin ca toate turmele ciobanilor din jurul Capitalei să fie desfiinţate, iar animalele să fie trimise la munte. Tase Becali a dus imediat oile într-o pădure din apropiere şi a apelat la fotbalistul machedon de talie internaţională Gică Hagi, care la rândul său a apelat la Nicu Ceauşescu. Şi astfel Tase Becali şi-a adus rapid animalele acasă, devenind în scurt timp singura sursă de iaurt - ca la mama acasă - din lapte de oaie, precum şi de caş dulce şi sărat pentru structurile de Partid şi de Stat. Până la urmă, Tase Becali a reuşit să strângă suma de 150.000 $, pe care i-a lăsat-o cu limbă de moarte fiului său, care trebuia să aibă grijă s-o înmulţească, spre neîncrederea multora din neam, convinşi că tinerelul Gigi numai grija asta n-o avea”, a notat Gheorghe Florescu în cartea sa.