Boloni cere clemenţă pentru unul dintre condamnaţii din Dosarul Transferurilor. „Se află într-o mare derivă”

Ladislau Boloni

Antrenor în Qatar, la Al Khor, Ladislau Boloni, a trimis o scrisoare ministrului Justiţiei, în care cere condiţii mai bune pentru unul dintre condamnaţii în Dosarul Transferurilor.

“Neavând cunoştinţe suficiente în domeniul juridic, aş dori să vă întreb: în cadrul sistemului penitenciar, există posibilitatea unui regim de detenţie mai lejer? Dacă da, Jean Pădureanu, pentru meritele sale din umbra echipei naţionale, ar putea beneficia de el? Mă gândesc la Jean Pădureanu, ca la un om in vârstă, aflat într-o mare derivă. M-aş bucura dacă s-ar găsi condiţii de detentie mai umane, în cazul său”, scrie Ladislau Bölöni în scrisoarea publicată de România liberă

.“Ştiu că acest om se află acum în închisoare, judecat şi condamnat. A greşit şi trebuie să plătească. Sunt de acord că, pentru sănătatea unui naţiuni, legile trebuie respectate. Departe deci de mine gândul de a cere gratierea sa ori reducerea pedepsei. Intenţia scrisorii mele este mult-mult mai modestă”, a continuat Boloni. 

El a explicat şi de ce a decis să formuleze această scrisoare: " “Mă întorc la anii 1978-1988, când, ca jucător, eram permanent prezent în echipa de fotbal al României. Perioadă foarte dificilă pentru ţara noastră, ani de privaţiuni crâncene, frig, frică, tristeţe şi derută. Ansamblul de lipsuri care se manifesta în societate, se resimţea şi la nivelul echipei reprezentative. Dacă ar fi să folosesc un joc de cuvinte subtil, aş spune că abia atunci echipa de fotbal a României se putea numi cu adevărat «echipa reprezentativă». Pentru că - la o altă scară, desigur - suferinţele întregii ţări erau resimţite şi de noi, jucătorii. În asemenea condiţii, factorii de conducere ai echipei naţionale au căutat soluţii. Pentru a "fenta" cât de cât restricţiile, cantonamentele înaintea meciurilor importante au început să fie organizate în provincie, unde mâna lungă a partidului comunist parcă nu putea controla chiar totul. Aşa am ajuns la Sibiu, la Braşov, la Cluj, la Bistriţa... Tot mai des la Bistriţa.Aici l-am cunoscut pe omul locului, Jean Pădureanu. Afirm cu toată responsabilitatea că acest ins modest, mereu cu pălăria în mână, a fost singurul care a sprijinit concret echipa naţională. Numai prin aportul lui am putut profita de condiţii de antrenament şi refacere, de hrană şi odihnă cum o echipă naţională avea şi are nevoie”