Traseul deşeurilor din spitale. Cât de expuşi suntem la efectul acestor bombe biologice

Pentru că prezintă risc ridicat de contaminare, deşeurile medicale - ace folosite, pungi cu lichide biologice, materiale sanitare infectate – au un regim special şi sunt distruse în centre ecologice autorizate. Problema este că avem prea puţine astfel de incineratoare, şi s-a întâmplat chiar şi în anul 2016 ca pansamente, sonde urologice, seringi folosite la recoltări de sânge, halate şi mănuşi chirurgicale să fie aruncate în stradă.

În ciuda faptului că în România există peste 500 de unităţi sanitare publice şi private, doar 11 incineratoare, distribuite pe regiuni, distrug deşeurile periculoase generate zilnic de acestea. Tocmai numărul prea mic de astfel de crematorii a făcut ca şi în anul 2016, să fie aruncate pe câmp pansamente, seringi folosite, sonde urologice, medicamente expirate şi mănuşi chirurgicale folosite.

S-a întâmplat în judeţul Timiş, iar autorităţile anunţau atunci că au demarat o anchetă pentru a stabili care a fost sursa de provenienţă a deşeurilor medicale periculoase şi cine le-a aruncat în câmp. Experţii spuneau atunci că deşeurile au reprezentat o periculoasă sursă de infecţie în special pentru locuitorii comunei Şag pe raza căreia s-a aflat focarul.

„Pot dăuna sănătăţii oamenilor sau animalelor şi pot contamina ecosistemul”, atrăgeau atenţia specialiştii, care susţin şi azi că numărul incineratoarelor din România este prea mic. Potrivit acestora, în fiecare judeţ ar trebui să existe cel puţin un incinerator, în condiţiile în care şi transportul acestor deşeuri poate fi, la rându-i, extrem de periculos. Doar la nivelul anului 2014, au fost generate 14.078 de tone de deşeuri periculoase, potrivit Centrul Naţional pentru Monitorizarea Riscurilor din Mediul Comunitar.

„În România sunt prea puţine centre de incinerare a deşeurilor. Din punctul meu de vedere, ar trebui să existe măcar 40 de incineratoare, nu doar 11, pentru că inclusiv transportul poate fi periculos, se pot petrece accidente nefericite care să pună în pericol viaţa oamenilor. Aceste deşeuri pot reprezenta adevărate bombe biologice pentru cei care intră în contact cu ele – apare risc de infecţie cu virusul HIV, sau cu hepatite B şi C”, a explicat Cezar Irimia, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor Bolnavilor Cronici din România (APCR).

Risc de infectare crescut inclusiv pentru transportatori

Reprezentantul pacienţilor a arătat că au fost situaţii, chiar şi în ultimii ani, când pacienţii au găsit ace aruncate după ce au fost folosite, riscurile de îmbolnăvire fiind majore. Din acest motiv, circuitul de depozitare şi incinerare ar trebui să fie foarte bine pus la punct. Însă totul pleacă de la modul în care personalul medical foloseşte aceste instrumente medicale, explică medicul Marius Filip, expert în cadrul Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate.

„Riscul de infectare este crescut în primul rând pentru personalul medical, sunt reguli care trebuie respectate, de depozitare, de colectare. Însă nu ai cum să verifici decât prin observare directă sau să foloseşti metode încrucişate. Numeri câte ace i-ai dat, întrebi pacientul. Totul ţine de reflex”, a declarat Marius Filip, arătând că spitalele sunt obligate, prin lege, să asigure un necesar de containere pentru colectarea şi depozitarea acestor deşeuri.

„S-a renunţat la ideea ca fiecare spital să aibă incinerator“

Concret, traseul deşeurilor medicale nu pare să fie unul foarte complicat, dar el trebuie să respecte cu sfinţenie câţiva paşi. Spitalul, generatorul de deşeuri, are obligaţia de a le separa şi securiza în ambalaje în vederea transportului, în timp ce operatorul care se ocupă cu colectarea lor le preia şi le transportă fie la incinerator, în cazul deşeurilor periculoase, fie la sterilizator, în cazul deşeurilor nepericuloase. În cazul acestora din urmă, materialul rezultat devine nepericulos şi este trimis la deponeu.

„S-a renunţat la ideea ca fiecare spital să aibă un incinerator, aşa cum era în trecut, pentru că în momentul în care arzi acele materiale la temperaturi foarte ridicate, se produc noxe care pot fi periculoase. Din acest motiv, incineratoarele sunt amplasate în zone îndepărtate de oraş”, a completat Marius Filip.

În momentul de faţă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că din totalul cantităţii de deşeuri generate de activităţile de îngrijire a sănătăţii, aproximativ 15% sunt considerate deşeuri toxice, radioactive sau care trebuie eliminate urmând proceduri foarte stricte.

Deşeuri care ajung în incinerator

În incinerator ajung acele, acele cu fir, seringile, branulele, fragmentele de organe, fetuşii sau placentele, precum şi deşeurile care au venit în contact cu sângele, cum sunt sondele, mănuşile, sau pungile de colectare a urinei. Tot distruse sunt şi acizii sau produsele chimice folosite pentru punerea diagnosticului de laborator, fiind incluşi în categoria deşeurilor periculoase, la fel ca medicamentele citostatice, sau deşeurile de amalgam de la tratamentele stomatologice.

„Au fost cazuri când au fost reclamante accidente nefericite – de pacienţi care au intrat în contact cu deşeurile periculoase şi nu s-a întâmplat nimic. Ar trebui să se dea sancţiuni acolo unde sunt nereguli”, a completat Cezar Irimia.

În toată România existau, la nivelul anului 2014, 55 de echipamente de tratare amplasate în unităţile sanitare, 10 staţii de tratare termică ce funcţionează în sistem centralizat şi 11 incineratoare de deşeuri medicale periculoase. Practic, eliminarea deşeurilor este reglementată de Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Agriculturii, ţara noastră având obligaţia, începând cu decembrie 2008, să nu mai depoziteze deşeurile periculoase la gropile de gunoi, ci să le încinereze.

Chiar dacă numărul bolnavilor care au intrat în contact cu seringile folosite, materialele sanitare sau cu pungile de lichid biologic au scăzut considerabil, instituţiile abilitate, adică Direcţiile de Sănătate Publică, nu fac un control real în privinţa modului în care spitalele depozitează aceste deşeuri.

Cosmin Mănăilă, director Reglementări Stericycle:

„Deşeurile medicale netratate corespunzător devin focare de infecţie”

„Adevărul“: Câte dintre spitalele din Capitală colaborează cu instituţia pe care o coordonaţi?

Cosmin Mănăilă: Incineratorul Stericycle preia deşeurile medicale de la peste 30 de unităţi medicale publice şi private din Bucureşti. Cantităţile procesate în instalaţia de la Chiajna sunt în medie de 200 tone/lună, respectiv 2.400 tone/an.

Cât durează procesul de distrugere a deşeurilor medicale periculoase?

Transportul şi eliminarea deşeurilor medicale periculoase se fac într-un interval de maximum 24 ore de la preluarea acestora. Dat fiind faptul că reprezintă un risc pentru sănătatea populaţiei, deşeurile medicale periculoase trebuie procesate într-un timp redus şi, pe cât posibil, cât mai aproape de locul de generare, în conformitate cu principiul proximităţii. Există şi tipuri de deşeuri medicale care nu necesită eliminarea într-un
interval de timp atât de scurt, cum este cazul deşeurilor medicale de natură chimică, ce reprezintă însă o categorie specială din punct de vedere al eliminării finale. Mai exact, uneori, se solicită o expertiză înalt calificată pentru a găsi cea mai eficientă formulă de neutralizare şi eliminare finală.

Care sunt riscurile de sănătate publică dacă aceste produse nu sunt distruse în mod corespunzător?

Deşeurile medicale sunt generate în urma tratamentelor medicale şi a intervenţiilor chirurgicale, fiind purtătoare de agenţi patogeni cu potenţial dăunător sănătăţii oamenilor sau animalelor şi pot contamina ecosistemul. Astfel, dacă deşeurile medicale nu sunt tratate corespunzător, într-un timp scurt, pot deveni focare de infecţie. În cazul situaţiilor de epidemii, serviciul de procesare şi eliminare a deşeurilor medicale periculoase reprezintă un element- cheie în prevenirea răspândirii bolilor.

Câţi angajaţi aveţi? Care sunt riscurile pentru ei din cauza substanţelor emise în urmă incinerării?

Avem aproximativ 300 de angajaţi în cele 10 puncte de lucru din toată ţară, dintre care circa 100 sunt şoferi şi 60 lucrează în halele de procesare. La punctul de lucru din Chiajna lucrează 25 de angajaţi. Această activitate nu expune angajaţii la riscuri suplimentare pentru sănătate.