Reţeta unui ghiveci naţional

Politicieni care, aflaţi la putere, acuză procurorii că le fac dosare politice. Opozanţi care, după 8 ani de guvernare, strigă că puterea într-un an de zile a distrus România. Televiziuni care ne prezintă non stop curve şi interlopi pe post de vedete naţionale. Dezbateri interminabile în care toţi strigă cu gura până la urechi: Hoţiiii!

Indivizi care ajung în diverse posturi doar pentru simplul fapt că au fost şoferi buni, servitori capabili, lingăi înăscuţi sau lipitori eficenţi de afişe. Patrioţi bine plătiţi, care acuză prin orice mijloc, pierderea suveranităţii României în faţa Uniunii Europene.

Puşcăriabili, condamnaţi în primă instanţă, care sunt menţinuţi în funcţii importante de partid deoarce justiţia e coruptă şi i-a condamnat pe nedrept. Procurori care dau drumul la urmăriri penale exact înăinte de numirea în funcţie a unui ministru pentru a-l trimite la plimbare.

Regi şi regişori inventaţi peste noapte care ţin prima pagina a ziarelor, funduri de pipiţe sau sâni de bagaboante poziţionate pe prima pagină a posturilor naţionale cu calificativul drept bombe sexi sau cel mai iubit posterior.

Cefe late, cu tricouri negre şi burţi interminabile care fac legea în România şi sunt categorisite drept minorităţi care trebuie protejate şi încurajate să se integreze în rândul cetăţenilor pricăjiţi ai majorităţii.

Europarlamentari care trimit scrisori pe la împărăţie şi acuză DNA de poliţie politică şi procurori care, odată întorşi de Bruxelles,cu temele bine făcute, dau iama în şpăgarii autohtoni şi încep o adevărată cruciadă împotriva corupţiei.

Parlamentari care sar direct din scaune în puşcărie şi puşcăriaşi care sunt aleşi din închisoare primari de sate şi comune. Analişti şi editorialişti care constată marasmul în care s-a confundat societatea românescă şi ne acuză pe toţi că nu facem nimic să ieşim din mocirlă.

Posturi de ştiri care au rol de baionete ale patronilor în lupta cruntă pentru bani şi putere şi consilieri de preşedinte care îşi fac partid pentru că “aşa nu se mai poate”. Preşedinte care binecuvântează iniţiativa şi decide să le facă campanie electorala pentru că 2013 nu-i ca 2012 şi iarna nu-i ca vara.

Foşti securişti care dau tonul  evenimentelor pentru că au în buzunar nişte ziare şi televiziuni şi îmbuibaţi postdecembrişti care contraatacă prin noii moguli media. Contracte de miliarde de dolari rătăcite şi căutate prin presă şi regi ai asfaltului care au decis să ciripească pe după gratii.

Extermişti mângâiaţi duios după creştet şi unionişti care umblă prin toată România pentru a aduce Basarabia acasă, poate, poate, se vor hotărâ  şi basarabenii noştrii de dincolo de Prut că vor cu adevărat înapoi acasă.

Parlamentari, care supăraţi pe impotenţa Parlamentului şi plictiseala de pe holurile Casei Poporului au devenit editorialişti ai diverselor platforme online şi miniştrii care şi-au uitat de mult promisiunile electorale şi acum se fac că muncesc prin diverse vacanţe exotice.

Sute de primari supăraţi pe lege vor să o schimbe şi nu înţeleg de ce nu se poate deoarece acum ei sunt la putere. Şefi de consilii judeţene care nu acceptă nici în ruptul capului să-şi piardă moşiile în favoarea regionalizării şi edili care altoiesc fotbalişti pe malul mării.

Globalişti reformatori care ne vorbesc de invechitul conservatorism românesc ca despre obiceiurile maimuţelor şi familişti care ne atenţionează din ce în ce mai puternic de pierderea valorilor tradiţionale. 

Atacuri dure la biserica autohtonă ale liber cugetătorilor profesionişti şi preoţi care de mult l-au pierdut pe Dumnezeu prin portofelul umplut cu taxele per/eveniment.

Funcţionari  ai statului care sunt mai bogaţi decât capitaliştii europeni de succes şi oameni de afaceri care îşi etaleaza succesul în mediul privat după ce au dat câteva tunuri prin afacerile cu statul.

Minciună, ipocrizie, mârlănie, grosolănie, mimetism, false indignări şi mult sex. O reţetă de success care prinde bine la public. Un ghiveci naţional pe care toţi îl îngurgităm cu voie sau de nevoie. Cât despre aspectele pozitive, ele există, sunt în fiecare zi lângă şi printre  noi dar, tentaţi de nevoia de a respinge ghiveciul naţional, închidem ochii şi nu le lăsăm, la fel ca Epitemeu să-şi facă loc şi să devină importante şi cunoscute de noi toţi.