Restructurare, colaps şi dezastru la Poşta Română

Zilele trecute am fost nevoit să fac un drum la oficiul poştal din Bucureşti, unde sunt arondat, pentru a ridica o recomandare. Nu mai fusesem la poştă de câteva săptămâni, când a trebuit să achit o factură de energie electrică.

Ca şi client, din experienţa anterioară, ştiam care este situaţia la oficiile poştale, deoarece, ori de câte ori primesc un aviz, o recomandată, un colet sau sunt nevoit să achit diverse facturi, trebuie să apelez la serviciile acestei instituţii.

De cele mai multe dăţi încercam pe cât puteam să evit Poşta Română deoarece ştiam care sunt greutăţile şi nepălăcerile prin care treceam ca şi client: aglomeraţia infernală de la ghişee, cozile interminabile, bulibăşeala de la oficii, lipsa de informaţii, lipsa de operativitate şi de profesionalism a funcţionarilor angajaţi aici şi lista nemulţumirilor ar putea continua.

Am avut destule treburi la această instituţie când din cauzele amintite mai sus şi din lipsa timpului de pierdut pe la cozi, am renunţat pur şi simplu, hotărât să nu mai vin niciodată la vreun oficiu poştal, dar revenind frecvent din lipsă de alternative. Pentru că dacă îţi soseşte un aviz de la poştă numai aici te poţi duce să-ţi ridici obiectul avizat. Nu ai cum să te duci în altă parte.

Au fost cazuri când am asistat la scene penibile, certuri, apostrofări, blesteme în incintele poştale din Bucureşti între clienţi total nemulţumiţi şi funcţionari ai acestei instituţii.

Poşta Română a rămas aceeaşi după restructurare

FOTO Paul Stan

Recent, un comunicat al acestui mamut de stat anunţa:

„Poşta Română a încheiat selecţia personalului aferent procesului de restructurare. Peste 65% dintre angajaţii ce vor părăsi compania au optat individual pentru înscrierea în procesul de disponibilizarea colectivă.

Procesul de restructurare a Poştei Române are ca obiectiv pe termen scurt restabilirea echilibrului între volumul de prestaţii poştale şi numărul de angajaţi ai companiei, asigurând astfel premisele creşterii competitivităţii Poştei Române pe piaţa serviciilor poştale, piaţă liberalizată începând cu luna ianuarie 2013.

În cadrul procesului de restructurare a companiei vor fi disponibilizaţi 3.650 de angajaţi, pe baza procedurii şi a setului de criterii stabilite de conducerea companiei, de comun acord cu Sindicatul Lucrătorilor Poştali din România.

(…)

Pentru anul 2013, din bugetul asigurărilor pentru şomaj au fost alocate 7,4 milioane lei, pentru plăţile corespunzătoare personalului disponibilizat de la Poşta Română.

Echipa de management a Poştei Române are ca obiective principale creşterea veniturilor, reducerea cheltuielilor şi consolidarea poziţiei de lider pe piaţă a companiei, în contextul liberalizării totale a pieţei serviciilor poştale începând cu data de 1 ianuarie 2013.”

Anual sunt procesate sute de milioane de trimiteri poştale şi sunt distribuite către 5.000.000 de beneficiari de drepturi băneşti aferente sistemului public de pensii, al asigurărilor sociale de stat, agricultori şi pensii militare.

Zilele trecute am fost la poştă după începerea procesului de restructurare şi a aşa-zisului management de eficientizare a serviciilor poştale. Era firesc să mă aştept la o schimbare, pe care, de altfel, am şi constatat-o, într-o oarecare măsură, la faţa locului.

Dacă în alte dăţi întreg spaţiul destinat clienţilor era supraaglomerat, acum doar jumătate din el era ocupat de cozile clienţilor. Minune - m-am gândit - să vezi că au dispărut cozile şi nu să mai pierd timp inutil să-mi fac nervi pentru o recomandată.

Greşit, m-am grăbit prea optimist cu presupunerile. Jumătate de poştă era goală şi jumătate plină cu clienţi pentru că se redusese personalul şi din şase ghişee existente funcţionau doar trei, funcţionarele nerestructurate fiind obligate să lucreze şi în locul fostelor colege disponibilizate.

După disponibilizări: cozi, nervi şi supraaglomeraţie pe jumătate de oficiu poştal

FOTO Paul Stan

Aşa că am avut parte de mai multă aglomeraţie, mai mulţi nervi, mai multe certuri, mai mult timp pierdut ca înainte. Aşa da „eficientizare” a activităţii Poştei Române, cum numai la noi se poate.

„-Stai, domne, la coadă ce te bagi în faţă?

–Vreu doar să întreb dacă au timbre de 1 leu.

–Unde plătesc o taxă de cazier?

–Completaţi formularul şi staţi la coadă.

–De la ce ghişeu pot să ridic o recomandată?

–Unde plătesc o factură de lumină?

– De unde iau un colet trimis din străinătate?

–Pensiile au venit?”

Se întrebau clienţii nedumeriţi, bulversaţi de supraaglomeraţia de la trei ghişee funcţionale, primind răspunsuri monosilabice şi în doi peri din partea funcţionarelor sufocate de oameni.

Un bărbat la vreo 45 de ani intră grăbit la poştă, se duce mai întâi la ghişeele libere, dar închise, se întoarce, se uită cu neîncredere la coada pe trei rânduri amestecate, încearcă timid o întrebare, anticipând răspunsul: „-Pentru un timbru fiscal, la coada asta trebuie să aştept? – Da!“

O clipă mai târziu, i se aprinde beculeţul, sună un prieten: „-Directore, sunt la poştă, am o problemă, e aglomeraţie mare, n-am timp şi vreau să mă ajuţi. –Vin acum!”. Imediat, apare un poştaş: „-De care timbru vrei? – De 1 leu!”. În câteva clipe, omul îşi rezolvă problema, în timp ce noi ceilalţi rămânem ca pe vremea comunismului - la coadă, cu degetul în gură, aşteptând şi enervându-ne şi mai tare pe „eficientizarea” Poştei Române.

Dacă în marile oraşe mai e cum mai e, în mediul rural serviciile poştale sunt un dezastru şi mai mare şi aici mă refer mai ales la ţăranii pensionari care aşteaptă lună de lună, la data respectivă, sosirea pensiei salvatoare, cu ochii pe şosea, pândind poştaşul pe la oficiu ori în cele mai multe cazuri, la cârciumile unde distribuie pensiile.

Niciodată însă pensia nu ajunge la timp, iar când în sfârşit ajunge cu întârziere, nu ajung banii pentru toată lumea cu drepturi. Ghinioniştii care nu primesc pensia din prima tură aşteaptă cu inima strânsă altă tranşă de bani, de multe ori făcând presiuni asupra poştaşului.

Poştaşii sunt destul de neumulţumiţi, la rând lor, de condiţiile de lucru, salarizarea de mizerie, riscurile şi greutăţile pe care le întâmpină, disperaţi că vor rămâne - şi unii chiar au rămas - şi fără amărâtul de serviciu pe care îl mai au.

Limita de discreţie imposibil de păstrat la ghişee

FOTO Paul Stan

Pe de o parte, sunt clienţii Poştei Române care, firesc, sunt total nemulţumiţi de activitatea acestei instituţii, mai ales după restructurare, solicitând servicii profesionale, prompte şi eficiente, pentru banii plătiţi.

De partea cealaltă, sunt simpli angajaţi ai acestei instituţii - poştaşi, funcţionari la ghişee sau alţi lucrători mărunţi, care duc greul, muncind în condiţii mizerabile pe un salariu aşişderea, dar care nu mai au curajul să protesteze de frica disponibilizărilor.

Mai sunt şi marii şefi, care gândesc şi pun în practică „restructurarea, eficientizarea şi modernizarea“ Poştei Române, acuzaţi pe faţă sau pe ascuns că au salarii imense şi fac afaceri ilegale.

Vorba unui pensionar din ultima coadă la care am stat la oficiul poştal: „-Barosanii au furat banii acolo sus, iar noi ne certăm şi murim la coadă!”.

I-am dat dreptate bătrânului în gândul meu, resemnat să mai protestez, în timp ce mă înghesuiam la coadă împreună cu ceilalţi „beneficiari” ai serviciilor poştale, încercând, fără succes însă, să păstrez „limita de discreţie“, conform afişului atârnat deasupra ghişeului 3.