Petre Dobre, un tânăr cu deficienţe de auz care a fost înfrânt în România, dar a triumfat în Scoţia: Nu o să mă întorc în România pentru că aici nu sunt normal

Petre Dobre, un român care şi-a pierdut aproape complet auzul, este primul profesor în limbajul semnelor britanice din Scoţia. A reuşit această performanţă după ce statul român i-a luat, mai întâi, simţul auzului, iar apoi i-a refuzat şi şansa de a susţine Bacalaureatul în limbajul semnelor.

Petre Dobre, un tânăr de 25 de ani cu deficienţe de auz, va fi primul profesor de limbajul semnelor englezeşti din Scoţia, deşi nu a reuşit să ia Bacul în România. Asta nu s-a întâmplat din vina lui, ci a sistemului, care nu permite susţinerea examenului în limbajul semnelor. Aşadar, dreptul la educaţie şi incluziune socială pentru persoanele cu dizabilităţi auditive există numai pe hârtie.

Povestea lui Petre am aflat-o chiar de la el şi apropiaţii săi. Deşi nu poate comunica la fel ca ceilalţi oameni, mi-a răspuns în scris la fiecare întrebare, mărturisind că pentru formularea răspunsurilor a trebuit să apeleze la ajutorul unei prietene „normale“.

„Vreau să nu mai existe piedici în dezvoltarea noastră. Să existe interpreţi în orice instituţie publică, poliţie, spital, etc. Să se respecte drepturile noastre fundamentale!“, este apelul lui Petre către statul român, cel care i-a luat auzul şi după aceea nu l-a mai ajutat.

Au fost seri în care am vrut să mă arunc de la geam (mama lui Petre Dobre)

Petre s-a născut ca orice alt copil, însă la vârsta de un an şi jumătate a fost „zbaliat“ de un medic, după cum povesteşte Silvica Bunea, mama băiatului care munceşte în Italia. „Doctorul i-a administrat un vaccin greşit. În loc să-i dea ceva pentru o simplă răceală, i-a administrat un vaccin pentru altă afecţiune, febră sau altceva. Nu mai ţin minte exact. De atunci, Petre nu mai aude deloc cu urechea stângă, iar cu dreapta aude doar puţin. Multă vreme nu am putut să accept că din cauza greşelii unui medic, copilul meu nu mai aude. Au fost seri în care am vrut să mă arunc de la geam“, spune părintele.   

Totuşi, Petre este unul dintre „norocoşii“ care au putut să studieze în unităţi de învăţământ cu dascăli cunoscători în limbajul semnelor. Astfel, tânărul craiovean a studiat de la grădiniţă şi până la finalizarea ciclului gimnazial la ,,Şcoala Specială Sfantul Vasile“, după care a urmat cursurile Liceului Tehnologic Special ,,Bethoveen“ din Craiova. Aici avea să-şi descopere adevăratele pasiuni: teatrul şi dansul. S-a încris în trupa de dans contemporan a liceului, ,,No Limit“, cu care a ajuns să danseze şi în finala emisiunii „Românii au talent“.

Ulterior, tânărul a continuat să participe cu trupa la diverse spectacole de dans, pantomimă şi teatru, timp în care liceul începuse o colaborare cu Universitatea Royal Conservatoire din Scoţia. Profesorii de acolo au venit în repetate rânduri în România pentru a asista la prestaţiile trupei. Aşa l-au descoperit îndeaproape pe Petre Dobre şi au fost atât de impresionaţi de el încât l-au chemat la ei să studieze performance (teatru şi dans) în limbajul semnelor britanice. Pentru ei nu a contat că Petre nu a luat Bacul, ba chiar l-au sprijinit şi din pnct de vedere material (împreună cu liceul din Craiova). Însă pentru a face faţă cerinţelor de la cursuri, Petre a trebuit să înveţe de unul singur bazele limbajului semnelor în engleză.

„Suntem trataţi ca persoane normale şi nu ne simţim deloc discriminaţi, comparativ cu România. În Scoţia sunt peste tot interpreţi care ştiu să vorbească foarte bine prin limbajul semnelor, de la profesori până la poliţişti şi medici“, spune Petre.

Primit la Universitatea Royal Conservatoire din Scoţia

Tânărul a făcut o impresie atât de bună profesorilor de la Royal Conservatoire, încât aceştia au hotărât să înfiinţeze un post special pentru el în cadrul universităţii. „Petre a învăţat într-un timp foarte scurt limbajul semnelor în engleză, iar acum este la un nivel atât de avansat încât îi poate ajuta inclusiv pe studenţii surzi de altă naţionalitate, care vor dori să studieze la această universitate. Practic, va fi un intermediar între profesori şi studenţii cu deficienţe de auz“, a explicat fosta sa profesoară de română, Ana-Maria Oancea.

Petre Dobre îşi iubeşte ţara, dar spune nu s-ar mai întoarce pentru că aici nu este tratat ca o persoană normală. „Iubesc România! Când am ocazia vin în vizită, dar nu cred că m-aş întoarce definitiv. De ce? Pentru că aici am o altă viaţă şi sunt tratat ca un om absolut normal faţă de cum se întâmplă în România. Totuşi, mi-ar plăcea dacă aş avea ocazia, pentru o perioadă, să le predau copiilor tot ce am învăţat aici despre performance şi limbajul semnelor“, a mai mărturisit tânărul.

Persoanele cu deficienţe de auz, condamnate la marginalizare

România nu i-a acordat lui Petre Dobre nici măcar şansa de a-şi lua Bacul pentru a putea să-şi găsească mai uşor un serviciu sau pentru a-şi maximiza şansele de a studia în afară.

Mai grav este că în aceeaşi situaţie se regăsesc peste 90% dintre persoanele cu o astfel dizabilitate.

„Ar trebui ca statul român să schimbe sistemul de învăţământ. Profesorii care predau la şcoli speciale să stăpânească foarte bine limbajul nostru şi să schimbe Bacalaureatul într-unul special pentru noi, ca să-l putem înţelege“, explică Petre Dobre.

Acelaşi lucru îl susţine şi fosta sa profesoară, Ana Maria Oancea. ,,Examenele ar trebui să se desfăşoare în limbajul semnelor româneşti, care este diferit de limba română. Cele două nu au nicio legătură din punct de vedere morfologic, sintactic. Un elev când aude un cuvânt şi-l repetă de zeci de ori până îl învaţă, pe când persoanele cu deficienţe auditive nu ascultă niciodată cuvântul şi nu-l pot învăţa”, subliniază dascălul.

Discriminare

În România sunt peste 23.000 (23.443) de mii de persoane cu deficienţe de auz, dintre care 1.716 sunt copii, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi (ANPD). Aceeaşi sursă arată că 20.369 dintre cazuri sunt încadrate în handicap accentuat, iar 718 în handicap grav.

Din păcate, în România şansele de reuşită ale unei persoane cu deficienţe de auz sunt minime. După ce termini şcoala este foarte greu să-ţi găseşti un job.

Discriminarea acestor oameni se manifestă pe mai multe planuri. În primul rând, limbajul semnelor nu este recunoscut oficial ceea ce înseamnă că ei nu pot susţine examenele în limbajul semnelor şi nu au interpreţi care să le faciliteze comunicarea în instituţiile publice. Apoi, ei nu se pot integra pe piaţa muncii, ajungând de multe ori să trăiască dintr-o indemnizaţie modestă de maximum câteva sute de lei.

„Din păcate, în România şansele de reuşită ale unei persoane cu deficienţe de auz sunt minime. Dupa ce termini şcoala este foarte greu să-ţi găseşti un job. Mulţi evită să ne angajeze pentru că găsesc acest «handicap» ca fiind un impediment“, mai subliniază Petre.