Toată lumea a căzut de acord, cel puţin la nivel declarativ, că prin abrogarea Ordonanţei de urgenţă (OUG) nr. 13/2017 prin OUG nr. 14/2017, urmată de adoptarea unei legi pentru respingerea OUG 13/2017 (Legea nr. 8/2017) şi a unei legi pentru aprobarea OUG nr. 14/2017 (Legea nr. 9/2017), problema care a agitat atât de mult opinia publică în luna februarie 2017 s-a rezolvat.

Cu toate acestea, OUG nr. 13/2017 s-ar putea să aibă soarta unui „bampir”, care, în lipsa ţăruşului înfipt în inimă va reveni după un timp. Cum e posibil? Să vedem.

Art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede în ce condiţii poate fi abrogat (poate fi omorât) un act normativ (lege, ordonanţă etc).

Abrogarea poate fi dispusă în 2 situaţii:

  • după intrarea în vigoare a actului normativ 
  • înainte de intrarea în vigoare a unui act normativ

Legea prevede că, după ce a intrat în vigoare, orice act normativ poate fi abrogat, fără probleme. Dar, cu totul alta este regulă în cazul unui act normativ neintrat în vigoare (publicat în Monitorul oficial, dar urmând să intre în vigoare la o altă dată, de exemplu la 10 zile de la publicare). În acest caz, al unui act normativ încă neintrat în vigoare, abrogarea se poate dispune doar în anumite condiţii, foarte restrictive. Este vorba de 2 condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, şi anume:

  • actul normativ să fie de importanţă deosebită
  • actul normativ să fie de complexitate deosebită

În speţă, discuţia se poartă asupra abrogării înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 13/2017, abrogare care s-a făcut prin OUG nr. 14/2017. Să vedem, OUG nr. 13/2017 e un act normativ de importanţă deosebită? Ok, zicem că e de importanţă deosebită, fiindcă aduce modificări Codului penal şi Codului de procedură penală.

Dar, să vedem, mai departe, este OUG nr. 13/2017 şi un act normativ de complexitate deosebită? Deci, nu e suficient că actul să fie complex, ci acea complexitate trebuie să fie şi deosebită. Adică, un fel de „mamă” a complexităţii. Întruneşte OUG nr. 13/2017 această condiţie? Evident că nu.

Deşi e un act normativ important, OUG nr. 13/2017 nu e şi un act normativ complex şi, mai ales, nu de o complexitate deosebită. Exemplul tipic de act normativ de complexitate deosebită sunt codurile (codul penal, codul civil, codul de procedură penală, codul de procedură civilă etc.). De fapt, textul legal care prevede posibilitatea abrogării înainte de intrarea în vigoare a fost introdus în Legea 24/2000 în anul 2009 pentru a putea fi abrogat Codul penal Rodica Stănoiu (Legea nr. 301/2004 – publicată în Monitorul oficial, dar niciodată intrată în vigoare) de către actualul Cod penal (Legea nr. 286/2009).

OUG nr. 13/2017 conţine modificările a doar 12 articole de lege: 4 din Codul de procedură penală (cel mai cunoscut fiind cel privind denunţul) şi 8 din Codul penal (cele mai cunoscute fiind cele care se referă la abuzul în serviciu, neglijenţa în serviciu şi conflictul de interese). În vigoare nu a intrat decât modificarea celor 4 articole din Codul de procedură penală. Restul de 8 modificări de articole din Codul penal (conţinute în art. I din OUG nr. 13/2017) nu erau în vigoare la data abrogării, ci urmau să intre în vigoare la 11 februarie 2017.

Un act normativ care modifică doar 12 articole de lege nu poate fi considerat un act normativ de complexitate deosebită. Cu atât mai mult, nu pot fi considerate ca având un caracter deosebit de complex cele 8 modificări ale Codului penal, care nu intraseră în vigoare la data abrogării lor şi cu privire la care se poartă discuţia dacă sunt sau nu deosebit de complexe.

De aceea, abrogarea art. I din OUG nr. 13/2017 (indiferent pe ce cale, prin ordonanţă sau prin lege) înainte ca acesta să intre în vigoare poate fi considerată că încalcă art. 58 al. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă. Care este consecinţa încălcării Legii nr. 24/2000? Actul normativ de abrogare (ordonanţă sau lege, nu contează) poate fi atacat la Curtea Constituţională pe motiv că acesta încalcă art. 1 al. 5 din Constituţie care proclamă supremaţia legii, în sensul că abrogarea nu poate fi dispusă, în mod constituţional, decât cu respectarea prevederilor din legea care prevede condiţiile în care se poate face abrogarea.

În acest context, este importantă şi aprecierea Curţii Constituţionale cu privire la intrarea sau neintrarea în vigoare a OUG nr. 13/2017. Astfel, prin decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, Curtea a stabilit că această ordonanţă era în vigoare doar în parte, nu integral (para. 46 din decizie). De aici, se poate trage concluzia că abrogarea care priveşte partea neintrată în vigoare trebuia să urmeze condiţiile restrictive cerute în cazul abrogării unor prevederi înainte ca ele să intre în vigoare.

Dacă actul normativ de abrogare a OUG nr. 13/2007 este declarat neconstituţional, efectul este că OUG nr. 13/2017 reintră în vigoare. În acest sens este jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Spre exemplu, prin decizia nr. 62/2007, Curtea Constituţională a stabilit că în urma constatării neconstituţionalităţii normelor abrogatoare, acestea îşi încetează efectele juridice, iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efecte juridice. Cu alte cuvinte, articolele abrogate neconstituţional vor intra/reintra în vigoare.

În speţă, vor intra în vigoare cele 8 modificări ale codului penal prevăzute în art. I din OUG nr. 13/2017 (abuzul în serviciu etc.). Nu are relevanţă că OUG nr. 13/2017 a fost respinsă printr-o lege, în speţă prin Legea nr. 8/2017. Legea de respingere a ordonanţei nu poate dispune decât pentru viitor, adică, începând cu data publicării legii în Monitorul oficial, adică începând cu data de 24 februarie 2017. Numai că normele abrogate neconstituţional din OUG nr. 13/2017 vor reveni la viaţă începând cu data la care era prevăzută intrarea lor în vigoare, adică încăpând cu 11 februarie 2017. Şi vor fi considerate ca fiind în vigoare în perioada cuprinsă între data de 11 februarie 2017 şi 24 februarie 2017 (data intrării în vigoare a Legii nr. 8/2017 prin care OUG nr. 13/2017 a fost respinsă). Pentru acea perioadă, de 14 zile, cele 8 modificări ale Codului penal vor fi considerate fiind in vigoare şi, în consecinţă, vor constitui legea penală mai favorabilă pentru toate faptele comise până atunci (până la data de 24 februarie 2017).

Între raţiune şi simţire, a câştigat, ca întotdeauna pe aceste fascinante plaiuri, simţirea.

Cine va putea ataca la Curtea Constituţională actul normativ de abrogare a OUG nr. 13/2017? Oricine este implicat într-un dosar penal aflat pe rolul instanţei, într-o cauză care are ca obiect cel puţin una dintre infracţiunile vizate de art. I din OUG nr. 13.2017 (abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, conflict de interese etc.). Plus Avocatul Poporului, din oficiu sau la cerere.

Care ar putea fi concluzia? Că s-a acţionat preponderent emotiv atunci când s-a cerut şi chiar s-a forţat (somaţii instituţionale şi stradale) abrogarea OUG nr. 13/2017. Cu ceva mai multă chibzuinţă şi cu mai mult calm, poate s-ar fi ales varianta prorogării (amânării) datei la care ordonanţa urma să intre în vigoare. Se putea amâna cu 3-6 luni, de exemplu, oricum cu un termen care să acopere o durată estimată a verificării ordonanţei la Curtea Constituţională. Asta ar fi permis Curţii să se pronunţe pe fondul problemelor de constituţionalitate ale OUG nr. 13/2017 şi să nu evite acest fapt, cum a făcut-o acum, pe motiv că ordonanţa a fost abrogată (decizia Curţii Constituţionale nr. 64 din 9 februarie 2017). Dacă nu era abrogată, erau şanse mari ca ordonanţa 13 să pice la Curte. Şi, atunci, OUG 13/2017 nici nu mai intra în vigoare şi nici nu mai exista vreo şansă ca ea să revină. Dar, între raţiune şi simţire a câştigat, ca întotdeauna pe aceste fascinante plaiuri, simţirea.

P.S. Nu zic că scenariul pe care l-am descris se va realiza cu 100% certitudine. Pentru că nu numai actele normative, ci şi viaţa prezintă, uneori, o „complexitate deosebită”. Dar, cel puţin, acest scenariu reprezintă, aşa cum spunea cineva odată, o posibilitate care se poate…