Iubiţi România? Atunci naşteţi prunci, munciţi pentru ei, refuzaţi să fiţi slugile altor neamuri, fiţi harnici, cinstiţi şi credincioşi!

În ziua sfântă a sărbătorii naţionale, să ne amintim, cu smerenie şi căinţă, de rănile pe care le-am făcut Neamului şi Ţării, de căderile noastre de la poruncile lui Hristos, în care se află cuprinsă şi iubirea de Neam şi Ţară: ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

În duminica de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României noastre, în bisericile creştine ortodoxe s-a citit din Evanghelie o pericopă în care se află curpinsă şi esenţa iubirii de Neam şi Ţară. Ne spune Hristos: ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Sfânta Evanghelie după Matei, XXII, 37 - 39)

Care să fie legătura dintre urmarea acestor porunci dumnezeieşti şi iubirea de Neam şi Ţară, acum, la sfârşit de an 2013 d.Hr., când România se prăvăleşte, împreună cu lumea, spre un viitor necunoscut, în care binele şi răul îşi pierd înţelesul cel vechi, se amestecă şi pervertirea adevărului ne aduce în suflete frigul egoismului, rătăcirea în adâncimile unui infern care-l proclamă semizeu pe omul bolnav de prea multă dragoste de sine?

Să-l iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti aproapele, atunci când te manifeşti ca membru al Neamului Românesc şi cetăţean al Statului Român, înseamnă să urmezi poruncile Lui în relaţionarea ta cu aceste două entităţi în interiorul cărora îţi trăieşti această viaţă - Neam şi Ţară.

Să nu ucizi! Un raport din anul 2012 al Institutului de Politici Publice informează că în fiecare zi, aproxiamtiv 400 de românce comit o întrerupere de sarcină la cerere, în România înregistrându-se anula peste 120.000 de avorturi. Raportul IPP precizează că ţara noastră ocupă locul 4 în Uniunea Europeană şi locul 6 la nivel mondial. Îţi iubeşti Neamul şi Ţara atunci când îţi omori pruncul în pântec? Rezultatul uciderii de prunci, al refuzului tinerilor români de a întemeia o familie şi de a da naştere la prunci, dar şi al migraţiei economice spre ţările Occidentului, este că populaţia stabilă a României a scăzut în ultimul deceniu cu peste 2,6 milioane de români. În acest ritm de depopulare, spre mijlocul secolului XXII, Naţiunea Română va fi doar o pagină din arhivele istoriei.

Avortul la cerere nu este singura crimă comisă împotriva familiei româneşti. O altă statistică dureroasă ne arată că aproximativ 80.000 de copii români aveau, la finalul anului 2012, unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, aproape 23.000 de copii români au ambii părinţi plecaţi şi sunt în grija unor fraţi mai mari, a bunicilor ori a rudelor mai îndepărtate. Practic, aceşti copii sunt orfani.

Conform statisticilor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în anul 2012, în România, 1.474 de copii au fost abandonaţi de familii în maternităţi, secţii de pediatrie sau alte secţii de spital. Dacă facem o sinteză a statisticilor, în ultimul deceniu, în România, media abandonului de copii este de aproximativ 1000 de copii pe an!

Între 1 ianuarie 2007 şi 1 ianuarie 2012, numărul cu­plurilor de români care au decis să se căsăto­reas­­că a scă­zut de la 189.000 la 105.000, adică cu aproximativ 45%. Sărăcia, instabilitatea politică, lipsa de perspective profesionale în România sunt printre motivele invocate de tinerii români pentru a explica de ce nu se căsătoresc.

Să nu furi! Societatea Academică Română, într-un studiu recent, arată că numărul cazurilor de fraudă din fondurile europene s-a triplat în 2012 faţă de 2010. În cazurile de fraudă stabilită şi verificată se înregistrează o creştere de la 15 milioane de euro la 35 milioane de euro daune, iar în cazurile de fraudă suspectă, creşterea este de la 20 de milioane de euro la aproximativ 90 de milioane de euro. Metodele de fraudare cele mai folosite sunt documentele şi declaraţiile false, falsul în înscrisuri, schimbarea destinaţiei fondurilor, falsul intelectual şi înşelăciunea. Alături de fraudarea fondurilor europene, românii fură şi propriul stat. Într-un document al Comisiei Europene se precizează că în anul 2012, economia subterană (neimpozitată, bani care nu intră în circuitul public al bugetului de stat) din România a reprezentat 29,1% din PIB!

Într-un raport recent al Comisiei Europene privind competitivitatea industriei în U.E., se arată că nivelul de corupţie din România este perceput ca fiind deosebit de ridicat după standardele europene, acesta frânând orice activitate economică profitabilă. Un alt document european - un studiu al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) - arată că în România, în una din trei licitaţii organizate în proiecte implementate cu fonduri europene, se dă mită.

Un studiu de presă demonstrează că, la începutul anului 2012, România pierduse aproape toată capacitatea de producţie şi controlul asupra majorităţii resurselor subsolului, datorită privatizărilor frauduloase ori păguboase făcute în ultimii 20 de ani. Privatizarea în dauna Statului Român a 1256 de întreprinderi de importanţă strategică pentru Naţiunea Română au transformat România într-o ţară de consumatori şi generatori de servicii, care a acumulat o datorie externă de aproximativ 100 miliarde de euro.

Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Când credinţa devine prilej de îmbogăţire şi de fală deşartă, când mărturisirea se transformă în negustorie, atunci în sufletul tău intră necredinţa, iar în semenii tăi se porneşte furtuna smintelii. ”Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” (Sfânta Evanghelie după Luca XVI, 13) Purtarea de grijă pentru starea sufletească şi morală a poporului nostru creştin-ortodox este responsabilitatea noastră, a preoţilor Bisericii lui Hristos. Statul, cu ale sale mecanisme laice, asigură doar acel echilibru lumesc între membri societăţii, un echilibru nu întotdeauna în armonie cu valorile creştine. Noi, preoţii lui Hristos, suntem însă chemaţi să păstrăm un alt echilibru, acela între viaţa de aici şi urmarea poruncilor lui Hristos. Suntem, deci, chemaţi să-L mărturisim pe Hristos în faţa poporului şi a conducătorilor săi lumeşti, să-i rechemăm pe calea către mântuire, căindu-ne şi rugându-ne lui Dumnezeu pentru păcatele noastre şi ale poporului.

De aceea, în ziua sfântă a sărbătorii naţionale, bine ar fi să ne amintim, cu smerenie şi căinţă, şi de rătăcirile noastre, de rănile pe care le-am făcut Neamului şi Ţării, de căderile noastre de la poruncile lui Hristos, acele porunci în care se află cuprinsă şi iubirea de Neam şi Ţară: ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Sfânta Evanghelie după Matei, XXII, 37 - 39)

LA MULŢI ANI, ROMÂNI! LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!