Bărbaţi sub Arc

Mă învârt singur prin casă, ca o curcă beată. Am făcut duş, m-am bărbierit, m-am parfumat şi mi-am tras costumul negru. Nu mă duc la curve, băi, tată! Mă duc la parada militară. E Ziua României.

Alexandru va defila pe sub Arcul de Triumf. E primul bărbat din familia noastră care trece pe sub Arcul de Triumf. E adevărat, nu-i căpitan sau maior, e doar elev-caporal. E tare, Alexandru! La 17 ani, ne-a luat pe toţi bărbaţii din familie! O să se spargă în figuri în faţa fetelor, o să se umfle pipota în el când o să-şi amintească, la bere, cu băieţii, că a defilat pe sub Arcul de Triumf!

Va bate pas de defilare, cu onorul spre dreapta, în tunică albastră şi mănuşi albe de paradă, va fi admirat de civilii care vor flutura steguleţe tricolore, va fi salutat, alături de camarazii săi din companie, de coloneii şi generalii cu două stele din jurul preşedintelui, rahat!, preşedinţii se duc, Arcul de Triumf rămâne acolo, neclintit, stângul pe tobă, Alexandru!

Dar tu nu ştii ce-i ăla stângu’ pe tobă, băi, tată! Tu ai făcut a doua armată a ţării: CFR. Ai decis că n-are rost să faci încă o armată, pe cea adevărată. I-ai dat de băut şi l-ai mituit pe căpitanul ăla care te-a chemat la încorporare, în anii ’50. Te-ai descurcat, ce să spun! Bine că nu te-a prins partidul că ai mituit un ofiţer, bine că nu exista DNA pe vreme aia! Dar ţi-a ieşit CFR-ul pe nas de câte locomotive ai condus pe „drumurile de fier“ ale patriei, pentru construirea socialismului!

Alexandru e mai tare şi decât străbunicul său, Tudorache, ţăran cu pământ pe undeva prin ţăndărei, chemat la oaste în al Doilea Război Mondial. Îl ştiu dintr-o poză veche. N-a fost decorat şi nu cred a luptat în prima linie, poate a avut grijă de caii sau de fasolea soldaţilor, pentru ţară şi Rege! S-a întors teafăr şi a rămas fără pământul său, băgat în CAP. Şi mai ţin minte cum râdeai tu, ceferistul îndoctrinat de partid, de tataia Tudorache care se ascundea în fundul curţii când era chemat să muncească la CAP. Râdeai ca un fraier!

Alexandru mă bătea şi pe mine la popou, soldatul-TR de la Marină, la începutul anilor ’80. O caricatură de soldat! Într-o noapte din decembrie, am pornit în misiune pe o vedetă purtătoare de rachete, să ajungem la platforma de foraj Gloria, care ţinea locul unui crucişător american intrat în apele teritoriale, ăsta era exerciţiu de simulare. Din patru vedete, plecate din portul Mangalia să atace „crucişătorul“, doar una a ajuns, la două le-au căzut motoarele şi una s-a rătăcit. Eu am fost pe vedeta rătăcită.

S-a făcut ora, plec la paradă. Să nu uit aparatul de fotografiat, să-i fac o poză lui Alexandru sub Arcul de Triumf. Apoi, aş putea să fac o mişculaţie în Photoshop, să-l bag şi pe tataia Tudorache lângă Alexandru, să mă bag şi pe mine, unchiul, în uniformă de marinar, să te bag şi pe tine, băi, tată, în civil, cu medaliile tale de ceferist pe reverul hainei, să fim noi toţi, bărbaţii familiei. Şi Arcul ăsta să ne lege gloria de bărbaţi muncitori, morţi şi vii, nişte bărbaţi printre alte milioane de bărbaţi, care au slujit, în anonimat, cu vieţile lor, România.