Atotştiutori în sutană

Ei scriu cu sârg la ziare, au bloguri, apar frecvent la televiziuni, dezbat, sunt pe radio. Oriunde, în spaţiul public, în media. Ştiu tot şi te învaţă, îţi povestesc, au opinii clare, adevăruri absolute despre: şcoală, educaţie la şcolari, vaccinuri la copii, sănătate, prostituţie, morală, etică, politică, război, medicină, chiar şi despre visuri şi superstiţii, bucătărie, alimentaţie, afaceri, ştiu să facă bani din piatră seacă.

Ştiu tot despre islam, religii, terorism, internet şi Dumnezeu mai ştie despre ce şi cum.

Mai nou, aflăm de la instanţele de judecată că se implică şi în Justiţie, pentru apărarea unor inculpaţi acuzaţi de încălcarea legii. La Tribunalul Timiş, de exemplu, recent, un avocat versat a prezentat o scrisoare de la mai marele preot, în apărarea unui poliţist-acuzat, care, scrie presa, ar fi fost şi de altă religie decât cea de la care îi venea susţinerea de bun creştin.

Ei sunt omiprezenţi la tăieri de panglici, inaugurări, festivităţi solemne, deschideri şi alte evenimente importante. Sunt prieteni cu cei de sus, cu puternicii zilei, chiar cu serviciile. Fac şi desfac. Afurisesc ce nu le convine, sfinţesc până şi bolizi de lux ai interlopilor, binecuvântează şi ajută infractorii şi politicienii cu dare de mână.

Cunosc pericolele şi refuză cu încrâncenare cardul de sănătate, în care ştiu sigur că se ascunde Satan. Umblă cu crucea prin casele oamenilor şi prin spitale, dar cu buzunarele larg desfăcute.

Fac afaceri, ştiu cum să atragă creştinii miloşi, cu punga largă şi dare de mână.  Sunt prieteni buni cu banul pe care-l atrag ca un magnet, uitând de ”Ochiul Dracului”.

Se implică în politică, în alegerile lumeşti, contracost, contra foloase materiale, avantaje, favoruri. Cer şi primesc bani de la stat. Sunt foarte importanţi şi omniprezenţi în societatea şi spaţiul public românesc.

De mai mulţi ani încoace, România s-a „pricopsit„ din punct de vedere spiritual-religios. În societate, spaţiul public, în media îi vedem, îi auzim, le simţim zilnic prezenţa la tot mai mulţi preoţi ortodocşi atotştiutori în cele lumeşti.

Chiar dacă vrem, nu putem să-i trecem cu vederea, iar uneori, Doamne fereşte, suntem obligaţi să apelăm la serviciile lor profesionale.

Unii popi ortodocşi au ajuns să le ştie pe toate, se pricep şi se implică în tot ceea ce este lumesc, material, uitând să se preocupe cu predilecţie de menirea lor, de a îndruma şi păstori conform legilor Domnului, turma de credincioşi ce o au în grijă. Au uitat de rostul şi obligaţiile sfinte. Puţini au harul Domnului să se mai ocupe de cele sufleteşti. Au uitat cele zece porunci, care nu mai sunt pentru ei, ci doar pentru naivi de creştini, care calcă pragurile bisericilor încărcaţi cu daruri.

Aceşti preoţi ortodocşi despre care scriu aici, nu despre toată tagma preoţească - pentru că mai sunt şi adevăraţi slujitori ai Domnului adevăraţi, din ce în ce mai puţini însă - sunt din ce în ce mai vizibili, mai prezenţi, mai deranjanţi, mai imorali, mai corupţi în societatea românească. Pentru ei contează doar interesul, banul şi prim planul.

Aceşti reprezentanţi nedemni ai BOR generează o reacţie de protest tot mai puternică din partea cetăţenilor. A societăţii civile. Sunt tot mai arătaţi cu degetul, acuzaţi de imoralitate, corupţie, fapte necreştine. Nici nu se sinchisesc de aceste acuze. Nu le pasă. Îşi văd de interesele lor lumeşti mai departe, pentru care nu se sfiesc să facă propagandă deşănţată şi să folosească toate mijloacele pentru a le obţine.

Prezenţa tot mai vocală în spaţiul public a popilor atotştiutori, manipulatori, interesaţi de cele lumeşti, materiale, băneşti este tot mai deranjantă pentru mulţi cetăţeni oneşti, pentru mulţi creştini neobedienţi faţă de reprezentanţii clerului care au pucat pe alte căi greşite, faţă de calea Domnului, folosindu-se însă fără scrupule, de Biserică şi de numele acestuia.

Astfel de prelaţi, vorbele şi faptele lor ar trebui să fie teme, subiecte şi probleme de discutat şi rezolvat de către BOR, care nu vrea să accepte credibilitatea tot mai scăzută a instituţiei în rândul credincioşilor şi nu afurisiţi cei care le critică şi le fac publice.

La polul opus, trebuie să le arătăm cinste şi preţuire slujitorilor Domnului, neştiuţi, nemediatizaţi, neimplicaţi la greu în cele lumeşti, băneşti, materiale, care îşi văd umili, cu sârg, cu vrednicie şi har de menirea lor de preoţi creştini.