Vreau în partid!

Vreau şi eu în partid! Gata, a venit vremea să intru în partid! Vreau ca viaţa mea să fie viaţă de partid. Am vârsta, am experienţa, am talentul, am notorietatea!

Vreau în partid, dar nu oricum. Adică, să primesc ceva de la partid. Mai întâi, o primă de instalare. Prima (în lei) să aibă vreo patru zerouri în coadă. Apoi, să mi se dea o leafă într-o instituţie de stat. Ceva de genul consilier pe probleme de... Dar serviciul ăsta să nu-mi creeze probleme. Să fie nişte probleme moderate. Cu un program flexibil. De exemplu, dacă întreabă cineva de consilierul Barbu, colegii de serviciu să spună că sunt într-o şedinţă sau pe teren. Terenul să se întindă în fiecare an cu cel puţin două deplasări în străinătate, cu decont şi diurnă, merge şi economic la avion, să facem economie la buget!

De asemenea, partidul să mă ajute în mai multe chestiuni: să mi se joace piesele de teatru pe cele mai mari scene de teatru ale ţării. Toate piesele. Cum vor fi convinşi directorii de teatru, asta este treaba partidului. Chiar dacă montările vor fi proaste, să zicem!, măcar să-mi asigure prezenţa în repertoriu cel puţin o stagiune la fiecare teatru. Clauză importantă: cât mă joacă pe mine teatrul, să nu joace piesele unor contemporani de-ai mei pe care am boală. Lista nesuferiţilor va fi secretă, am s-o înaintez partidului, secret de partid! Să fiu jucat şi la televiziunea publică şi montarea să se difuzeze în prime-time la TVR 1. Nu vreau emisiune la TVR, vreau spectacolul meu!      

Vreau în partid, dar nu oricum. Adică, să primesc ceva de la partid. Mai întâi, o primă de instalare.

La fel, partidul să-mi asigure publicarea scrierilor mele la marile edituri din ţară. Se ştiu care sunt acestea. Aici, lucrurile sunt mai simple, chiar dacă editorii sunt mofturoşi şi elitişti, o apariţie editorială finanţată de partid nu strică niciodată. De asemenea, ICR să mă promoveze şi să mă traducă în străinătate, sarcină de partid! Partidul trebuie să mă introducă şi în cinematografia naţională, nu e cazul să dezvolt scenariul acum. În concluzie: partidul să mă facă un om de cultură. O personalitate!

Ce mai vreau de la partid? Să nu mă trimită la dezbaterile de televiziune că n-am chef să mă vadă vecinii din bloc ca să-mi ceară apoi să le rezolv problemele lor tâmpite. Să nu mă trimită pe străzi să lipesc afişe şi nici cu grupurile de agitatori prin pieţe şi intersecţii, să împart tricouri, şepci, brichete şi sacoşe. Să nu mă pună să scriu discursuri sau postări pe site-uri şi bloguri. Să nu mă pună, dracului, să cerşesc bani de la societăţi comerciale pentru partid. Dacă partidul insistă şi-mi pune pumnul în gură, de acord!, dar pe comisionul meu cu două cifre procentuale. Partidul să nu mă trezească în toiul nopţii cu telefoane sau SMS-uri. Partidul să nu mă pună să mănânc rahat sau să pup în c... tot felul de şefi, foarte important! Partidului să nu-i treacă prin cap să mă critice în şedinţe, sau să mă muşte de c... Partidul să fie bun cu mine.

Ce mă angajez eu să fac pentru partidul care îmi onorează această ofertă? Nimic. De aceea vreau să mă bag în partid, să nu fac nimic pentru un partid de nimicuri.