Socoteli greşite

Se poate specula la infinit asupra motivelor absenţei oricărei reacţii notabile a vreunui fruntaş liberal faţă de noua condamnare la închisoare a fostului prim-ministru social-democrat Adrian Năstase.

Putem avea în vedere o bruscă şi nesperată înţelepţire a lui Crin Antonescu, devenit peste noapte şi la trecerea dintre ani conştient că nu e nicidecum convenabil pentru un prezidenţiabil să pună la îndoială eficacitatea instituţiilor Statului ori credibilitatea şi independenţa justiţiei. Tot la fel cum ne putem gândi la realitatea că, în calitatea sa de fost component al defunctei Alianţe DA, în numele căreia a fost făcută de doamna Mona Muscă plângerea penală în afacerea Zambaccian, PNL are o implicare de netăgăduit în începerea anchetei împotriva fostului premier, implicare pe care acum partidul nu o poate nici nega, nici face uitată. Fapt care, orice s-ar spune, îi limitează acum formaţiunii conduse de Crin Antonescu, în chip substanţial, posibilităţile de acţiune, fie ele şi la nivelul altminteri puţin performant şi sărac în rezultate al retoricii politicianiste.

Indiferent de motive sau de explicaţii, tăcerea liberalilor, lipsa vreunei încercări semnificative a acestora de a profita de condamnare spre a mai pune o dată tunurile pe preşedintele Traian Băsescu şi pe regimul său „ticăloşit“ ori „poliţienesc“, cu speranţa vreunui beneficiu electoral fie el oricât de mic, se cuvine salutată.

Nu de aceeaşi atitudine rezervată şi cumpănită a făcut dovadă prim-ministrul Victor Ponta şi partidul în fruntea căruia se află. Un fel de ordin de zi de atac pare să fi fost dat la nivelul feluritelor structuri ale PSD.

Premierul s-a folosit de prilej pentru a lansa nenumărate atacuri violente la adresa preşedintelui, dar şi pentru a face comparaţii nepotrivite, repede taxate de formele moderne de manifestarea a opiniei publice îndatorate internetului, între ceea ce i s-a întâmplat lui Adrian Năstase şi cazul Iuliei Timoşenko. Tot la comparaţia cu fostul premier ucrainean a făcut apel şi europarlamentarul Corina Creţu. Nici unul, nici altul nu s-a gândit că orice comparaţie cu Ucraina este deplasată şi deloc utilă României.

S-a vorbit iarăşi despre „dictatura paranoicului Băsescu“, o dictatură în floare chiar în ţara în care USL, alianţă politică din care face parte PSD, deţine o majoritate parlamentară mai mult decât confortabilă. Ceea ce nu poate fi decât de natură să plaseze conducerea social-democrată într-o situaţie jenantă.

O minimă doză de luciditate şi o mică, o timidă urmă de bun simţ l-a împiedicat totuşi pe dl. Ponta să compare lunile de închisoare, ce îl aşteaptă pe vechiul său mentor politic şi conducător de doctorat plagiat, cu martiriul foştilor şefi de guverne din perioada interbelică, trimişi la ani grei de închisoare, îndată după preluarea puterii de către comunişti.

Nu voi insista aici şi acum asupra gravelor urmări la capitolul „imagine în plan extern“ ale furioasei dezlănţuiri necontrolate a domnului Ponta din studioul României TV, televiziunea sa de suflet. Prim-ministrul român e îndeajuns de şiret spre a nu fi fost conştient de ele, tot la fel cum e prea însetat de creşteri de procente în sondajele de opinie publică pentru a-i fi păsat de interesul naţional. Dl. Ponta nu a ezitat niciun moment să îl mai sacrifice o dată şi să mai bată un cui în coşciugul credibilităţii externe a României, mizând pe iluzorii câştiguri electorale. Cum spuneam, asemenea şefului lor de partid, au acţionat şi alţi lideri ai PSD. Şi e de presupus că nu au făcut-o defel de capul lor.

Mă îndoiesc însă că strategia social-democraţilor le va aduce acestora un folos electoral, fie el oricât de mic. Nu mai e el, preşedintele Traian Băsescu demult adorat de marea masă a românilor, foarte mulţi îl antipatizează, nu sunt puţini nici cei ce chiar îl detestă, dar nici fostul prim-ministru Adrian Năstase nu e tocmai cea mai simpatizată persoană din România. Amintirea aroganţei ce l-a caracterizat în anii în care a condus ţara nu este compensată în mentalul colectiv de reuşitele ţării în plan extern de pe vremea guvernării sale, cu atât mai mult cu cât nici admiterea în NATO, nici paşii făcuţi în vederea aderării la UE, în vremea când dl. Năstase se afla la Palatul Victoria, nu prea ţin de foame şi nici nu pot fi invocate de românul de rând în vederea scăderii cuantumului facturii la întreţinere.

Dincolo de toate acestea, mai este un detaliu ce i-a scăpat premierului şi pe care, dacă l-ar fi evaluat la rece, poate că ar fi fost ceva mai temperat în declaraţiile lui televizate de luni seara.

Soţii Năstase au fost condamnaţi nu doar la închisoare, fie ea cu executare ori cu suspendare. Ci şi la plata unei consistente sume de bani, echivalând cu recuperarea prejudiciului. Sumă care, exprimată în valută, se ridică undeva la 400.000 de euro. Bani de care se presupune că familia Năstase ar dispune. Or, dacă ne amintim că fostul premier a plătit fără să clipească, ba chiar a făcut-o de la o zi la alta, în urmă cu doar câteva luni, alte 700.000 de euro spre a evita pierderea impozantei lui locuinţe, avem imaginea unei bogăţii ieşite din comun, ba chiar enorme. O bogăţie ce nu poate fi deloc pe placul electoratului PSD, pe mai departe sedus de imaginea săracului dar cinstitului Ion Iliescu.

Dl. Ponta a pus adesea la îndoială onestitatea metodelor prin care preşedintele Traian Băsescu şi-a sporit averea lui şi a fiicelor sale. Iar acum acelaşi domn Ponta se foloseşte de cineva cu o avere personală ce pare a o depăşi cu mult pe aceea a Şefului Statului spre a denunţa presupusele abuzuri ale acestuia din urmă.

O instrumentalizare nefericită ce i-a adus premierului, dar şi PSD-ului, cred, consistente deservicii pe termen lung.

Pentru moment, câştigurile de imagine ale domnului Ponta sunt egale cu zero. Dacă nu chiar mai rău.