Refugiaţi, migranţi, oameni. O privire dinspre stânga

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am asistat în aceste zile la o bătălie a cifrelor, folosite fie pentru a face apel la solidaritatea noastră, fie pentru a impune o politică a fricii. Am văzut reacţii virulente atât în Europa, dar şi în România, niciodată însoţite de decizii corecte şi progresiste.

Unii se gândesc deci la cei aproximativ 310.000 de refugiaţi şi migranţi care au trecut Mediterana în acest an, cu 40% mai mulţi decât în 2014. Alţii, cum sunt şi eu, nu-şi pot scoate din cap ce s-a întâmplat în Austria, acolo unde 71 de oameni, toţi în căutarea unei vieţi fără război şi sărăcie, au murit asfixiaţi într-un camion. Erau cinci oameni pe metru pătrat, au descoperit anchetatorii. Ei se adaugă tragediei celor aproape 2.500 care au sfârşit încercând să atingă Europa pornind din Nordul Africii.

Lentilele ideologice greşit aplicate îi determină pe unii să se refugieze înt-un discurs al naţionalismului gregar şi al izolării, făcând orice pentru a închide orice canal de comunicare cu exteriorul. Este absolut greşit, într-un moment în care nimic nu este mai nimerit decât să revenim la valori.

Iar cea mai importantă dintre ele în aceste zile este umanitatea. România, prin vocile sale publice şi politicienii săi, are şansa să vorbească şi să acţioneze sub umbrela umanităţii şi a grijii faţă de celălalt. Când Europa Centrală şi de Est este desfigurată de decizii politice fără noimă, ţara noastră poate dovedi că toleranţa faţă de minorităţi, exemplificată cel mai recent prin alegerea în funcţia de Preşedinte a lui Klaus Iohannis, este o valoare bine exersată.

Când Ungaria vrea să clădească un zid la graniţa cu Serbia şi să folosească metode împotriva migranţilor şi refugiaţilor care îi aduc împreună pe cei din Fidesz-ul lui Viktor Orban cu reprezentanţii partidului de extremă dreaptă Jobbik, când Polonia şi Slovacia spun că sunt dispuse să primească doar creştini, România poate fi un exemplu, făcând un pas în faţă şi fiind alături de Germania Angelei Merkel, care a decis că umanitatea este mai importantă decât frica şi aparentul confort. O mare ocazie se prezintă acum pentru România, care poate arăta leadership, decenţă şi inteligenţă pe termen lung.

Cifrele arată că astăzi nu suntem o ţintă a refugiaţilor şi migranţilor. Putem deveni în viitor. Dar nu acest lucru este important. Important este că putem pune umărul la stabilizarea uneia dintre cele mai grave crize care paralizează Uniunea Europeană şi testează o construcţie tot mai slăbită de lipsa de coerenţă a ţărilor membre. Nu este ocazie mai bună ca România să facă un pas în faţă, să-şi îndeplinească responsabilităţile şi mai mult decât atât, încurajând alte ţări europene să facă la fel. Noi, cei ţinuţi la poarta Schengen pentru motive care astăzi îşi arată micimea, putem face ce trebuie.

Peste trei milioane de români trăiesc astăzi în Diaspora. În Italia, Spania, Franţa sau Germania, lor li s-a dat o şansă de care au profitat şi de care a profitat întreaga România. Veţi spune că românii noştri erau doar migranţi economici şi nu refugiaţi. Cred că mai important este să ne concentrăm pe empatie şi pe ideea de a înţelege că aceşti refugiaţi îşi doresc acelaşi lucru: o viaţă mai bună, mai sigură, fără ameninţările şi privaţiunile de care au avut parte în ultimii ani. 

România are nevoie de o politică inteligentă în privinţa migraţiei şi acum se pot face primii paşi. Demografia nu ne ajută şi, dacă nu ne gândim la ziua de mâine, nu înseamnă că ea nu va veni. Migranţii şi refugiaţii sunt oameni oneşti, dispuşi să muncească, iar ţara noastră ar trebui să-i primească şi să-i încurajeze să rămână aici, pentru că de muncă şi onestitate este întotdeauna nevoie. De exemplu, nu văd niciun motiv pentru ca tinerii din ţările non-UE care studiază medicina la Bucureşti sau la Timişoara să nu rămână aici şi să aplice ce au învăţat. Bineînţeles, stoparea brain drain-ul este o prioritate, dar toate soluţiile trebuie avute la îndemână. 

Într-un articol din New Statesman, o jurnalistă britanică spunea că Europa nu ar trebui să teamă de migranţi, ci de fascismul în creştere. Ideea de a construi false opoziţii între noi şi ei, de a găsi ţapi ispăşitori pentru declinul european trimite la vremuri pe care le vrem uitate. Această abandonare şi bulversare a valorilor este mai periculoasă ca niciodată şi împotriva ei trebuie vorbit mai mult ca niciodată, înceând cu tinerii adesea marginalizaţi ai Europei.

Stânga europeană, de prea mult timp sub asediu şi în defensivă, poate folosi această criză pentru a se reinventa sub stindardul valorilor care au conturat-o după cel de-al Doilea Război Mondial. Ca tânăr politician progresist, cred că aceste momente cheie, în care nevoia de solidaritate, echitate şi empatie este evidentă, pot reprezenta expansiunea stângii şi reclădirea simţului comunitar. Este timpul să trecem de la o politică pragmatică la o politică a convingerii.

Îmi pare rău că în aceste zile n-am auzit niciun comentariu ferm din partea Preşedintelui României asupra subiectului. Preşedintele avea nu doar rolul constituţional, dar şi recunoaşterea europeană de a exprima un punct de vedere umanist din partea României. Nu este încă prea târziu şi multe se pot face, dacă se doreşte. O discuţie în Consiliul European poate fi provocată de România, pentru a arăta că noua Europă nu uită de sprijinul pe care l-a primit în anii 90 şi că este gata să răspundă cu aceeaşi monedă.

De asemenea, liderii de stânga din România au ocazia să umple cu angajamente şi fapte această tăcere. Ce moment mai bun de a ne afirma valorile, între care internaţionalismul este esenţial! Mai mult ca oricând, tânara generaţia din PSD trebuie să vorbească din viitor, înţelegând că umanitatea şi empatia de astăzi sunt temelia pentru echilibrarea şi diversitatea României de mâine.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite