O a doua „dimineaţă“ este numirea dânsei în înalta funcţie de Procuror şef al DNA. În perioada de „tranziţie“ prin care tot trecem, toate Principiile au intrat într-o criză profundă. „Junii corupţi“ ai lui Eminescu au rămas nişte copii naivi faţă de „băieţii deştepţi“ şi „fetiţele isteţe“ care, după 1989, au procurat  cu japca averi imense şi au ocupat funcţii şi demnităţi înalte, deşi unii sunt repetenţi la gramatica din învăţământul primar. Corupţia s-a generalizat treptat, gradual, aproape pe nesimţite, încât Traian Băsescu a afirmat despre ea că a ajuns să fie „un pericol naţional“. Deci, nu cu nişte cauze izolate, ci cu un fenomen general a trebuit să lupte până acum şi luptă în continuare DNA, respectiv  Şefa acestei instituţii, apreciată de majoritatea cetăţenilor şi atacată doar de către corupţi. Ca şi de aliaţii acestora, inclusiv de cei care lucrează („operează“) în mass-media.

În vârful cel mai ascuţit al puterii politice stă astăzi PSD-ALDE, respectiv Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. De când au început să urce pe „creasta valurilor“ politice, am avut o atitudine constant critică la adresa lor. În Programul lor există mai multe priorităţi afişate, enunţate, scrise negru pe alb. Majoritatea lor sunt doar promisiuni (numite Proiecte) care s-ar putea realiza efectiv cine ştie când, poate „La a doua venire a Domnului“. Numai că, prioritatea reală şi constantă a dânşilor este modificarea Legislaţiei astfel încât Puterea judecătorească să fie subordonată faţă de Guvern şi Parlament. La acest proces (care este unul politic, nu juridic) îşi aduce mai nou contribuţia şi Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, devenit peste noapte un „vârf de lance“ împotriva Laurei Codruţa Kövesi. Domnul Tudorel Toader ne asigură că DNA se va păstra mai departe, doar şefa trebuie schimbată, revocată. Într-adevăr, şefa nu este înclinată să facă nimănui nici un fel de concesii, fiind un om al Principiilor. Are ceva din inflexibilitatea lui Robespierre (numit „Incoruptibilul“), cu preţul oricărui risc. Spre deosebire de alţi „Feţi  Frumoşi“, gen Orlando Teodorovici, sau „cucoane bucălate“ (aici îl las pe cititor să exemplifice), Laura Codruţa Kövesi apare foarte rar pe ecrane, la TV-uri.

Într-adevăr, şefa nu este înclinată să facă nimănui nici un fel de concesii, fiind un om al Principiilor.

Supusă la o mulţime de atacuri, venite din toate direcţiile, dar având ca mobil unic doar discreditarea dânsei, şefa DNA a organizat o conferinţă de presă. Numai adversarii dânsei cei mai înverşunaţi (adică cei ieşiţi de după gratii, sau care urmează să intre acolo) nu vor recunoaşte că a fost o Conferinţă absolut de excepţie. În jur de două ore, Şefa DNA a răspuns concret, precis, convingător, la absolut toate întrebările jurnaliştilor. Iar acestea nu au fost nici puţine, nici uşoare. Numai un om care este absolut corect şi care nu are nimic de ascuns, poate răspunde atât de simplu şi clar la orice întrebare i-ar fi pusă, indiferent de cine. Prin comparaţie, oare ce face Tudorel Toader!? Ajuns în faţa jurnaliştilor - după chemarea gen SOS din Japonia - dânsul expune 36 de pagini, care conţin 20 de „capete de acuzare“ la adresa Laurei Codruţa Kövesi. Deci, dânsul expune ceea ce era scris („cu creionul pe hârtie“), dar nu se şi expune, întrucât nu vrea să răspundă nicicum  la nici o întrebare, lăsându-i pe jurnalişti „cu gura căscată“.

Urmează faimoasa întâlnire de la CSM (Consiliul Superior al Magistraturii). Acolo rolurile se cristalizează: Tudorel Toader trece pe rolul de „procuror“ (revenind la o condiţie anterioară), iar Laura Codruţa Kovesi este trecută de acelaşi Tudorel Toader pe rolul de „infractor“. La cele 20 de puncte de acuzare se mai adaugă două, ca să fie treaba făcută „cu vârf şi îndesat“. Alocuţiunea lui Tudorel Toader (fie ea scrisă, citită sau scriso-citită) iese în pregnantă evidenţă prin bombasticismul,  dar şi prin hermetismul ei evident. O condiţie formală a unui enunţ juridic (sau Lege) poate fi definită ca „Regulă a celor 3 C“, aceştia fiind claritatea, concizia, coerenţa. Niciuna dintre cele 3 exigenţe nu este prezentă în textul scriso-citit al lui Tudorel Toader, care este şi Profesor universitar. A fost însă prezent şi evident limbajul non-verbal al dânsului care, de la degetul arătător al procurorului până la privirea severă, aproape încărcată de ură, vădesc nu doar un oportunist, ci şi un ambiţios tenace, care nu se lasă „călcat pe bătătură“ (în bătătura dânsului juridică).

Cea mai recentă „găselniţă“ vine de la Protocoale. Mi-am spus deja aici punctul de vedere. Oricare individ sau instituţie poate încheia cu oricare alt individ sau instituţie un Protocol, fie el de colaborare, cooperare, coordonare etc. Faptul că Protocoalele aflate azi în dispută au fost „secretizate“ mi se pare firesc, întrucât ele vizau, cred că fără excepţie, chiar lupta împotriva corupţiei şi a corupţilor. Or, ele sunt criticate azi tocmai de cei care au fost sau mai sunt „sub unghiul de incidenţă al Legii“, deci de foştii, actualii sau virtualii corupţi. Regret aici doar faptul că Daniel Morar, om în care am avut cea mai mare încredere, se trezeşte azi cu nişte „rezerve“ tardive, privind acele Protocoale, cu referinţă la care urmaşa dânsului, Laura Codruţa Kövesi a adus suficiente lămuriri, clarificări, precizări de detaliu.

Nu am nici un fel de dubiu, ci sunt absolut convins că Preşedintele nu va fi de acord cu propunerea lui Tudorel Toader privind revocarea şefei DNA.

Scriu acest text acum, întrucât la începutul acestei săptămâni, Preşedintele Klaus Johannis urmează să dea verdictul privind soarta Şefei DNA. Şi aici avem tot felul de speculaţii, mai mult sau mai puţin arbitrare. Aşa cum, după 1989, am avut o atitudine critică sau rezerve constante faţă de Liviu Dragnea Şi Călin Popescu Tăriceanu (la care se adaogă acum şi Tudorel Toader), tot astfel, dar invers ca sens, mi-am păstrat şi chiar mi-a crescut încrederea în Klaus Johannis şi în Laura Codruţa Kövesi. Nu am nici un fel de dubiu, ci sunt absolut convins că Preşedintele nu va fi de acord cu propunerea lui Tudorel Toader privind revocarea şefei DNA. În schimb, este foarte probabil ca acesta să mai găsească un „nod în papură“ sau o „pată în Soare“, adică să înainteze la CCR (din care a făcut cândva parte) o propunere privind existenţa unui „conflict constituţional“ între Preşedintele ţării şi Guvernul aceleeaşi ţări. Este cunoscut enunţul de deontologie juridică „Fiat justitia, pereat mundus“ ( „Să se facă dreptate, chiar de-ar fi să piară lumea“). Se pare că Tudorel Toader doar îl enunţă, dar nu îl şi aplică, pentru a nu deveni o pradă a lui. Dânsul pare să fie o pradă a unui nou enunţ,  de genul: „Între Lege şi fărădelege, Eu, Tudorel Toader, am dreptate“. Aşa să vă ajute Bunul Dumnezeu!