PL nu vrea la guvernare?

FOTO de la o şedinţă plenară a primului Parlament ales democratic al RM. Persoana cu barbă, stând în picioare, este liderul PL, Mihai Ghimpu.

Partidul Liberal este, oficial, succesorul Partidului Reformei. Neoficial, însă, acesta reprezintă nucleul dur al membrilor, simpatizanţilor şi descendenţilor Frontului Popular de la sfârşitul anilor ’80 – începutul anilor ’90.

Excluderea sau marginalizarea formaţiunii respective înseamnă, astăzi, eludarea şi desconsiderarea memoriei, angajamentelor şi sentimentelor celor care au pus bazele mişcării de renaştere naţională şi au întemeiat statul Republica Moldova.

Celelalte două partide declarate pro-europene sunt produsul unei interminabile tranziţii şi reprezintă veritabile conglomerate de oportunişti. În Partidul Democrat s-au aciuat o bună parte a foştilor nomenclaturişti, dar şi dubioşi afacerişti, pentru care politica e spoială şi prima sursă de căpătuială. În ceea ce-i priveşte pe liberal-democraţi, aceştia au ajuns nişte argaţi ai unui mare infatuat pe nume Vlad Filat. Deşi personalităţi marcante s-au disociat de PLDM (Al. Tănase, M. Godea, V. Nagacevschi, C. Vieru ş.a.), cei rămaşi au speculat ideea de integrare europeană şi au profitat de popularitatea lui Iurie Leancă. Astfel, în pofida oricăror pretinse deosebiri doctrinare, cele două formaţiuni politice sunt similare prin promovarea doar a intereselor personale şi de grup.

Să o spunem pe şleau: PL este indezirabil. Şi nu atât pentru că deseori a scos gunoiul alianţei de sub preş, ci pentru că nu şi-a trădat deliberat susţinătorii şi cauza naţională. Bineînţeles, liberalii nu sunt infailibili, iar Ghimpu este, totuşi, un politician incomod, dar categoric preferabil unui Voronin abil şi aparent manevrabil. De fapt, comuniştii de astăzi prezintă un pericol incomensurabil mai mare decât cei de altădată, pentru că s-au adaptat şi s-au infiltrat în mai multe partide deodată. Însă această realitate nu este o sperietoare pentru cei care fie sunt nişte comunişti deghizaţi, fie aplică practici comuniste de delapidare a banilor publici.

La ora la care scriu acest text, Lupu a găsit perfidul pretext de a înainta PL-ului, în deplină consonanţă cu tradiţia sovietică, un ultimatum de 2 zile. Concomitent, adiutantul lui Filat, pe nume Streleţ, a lansat ideea că liberalii nu ar dori la guvernare şi că „sunt, prin definiţie, opozanţi”. În realitate, singura formaţiune parlamentară care se poate dispensa de o pactizare cu PCRM este PL. Iar la întrebarea dacă îşi doresc sau nu liberalii să acceadă la putere, trebuie să răspundem franc: da, dar nu cu comuniştii în spinare sau fără vreo minimă asigurare că schemele frauduloase nu se vor mai aplica.

În atare context, s-ar părea că nu mai are rost să abordăm propunerile celor ce sunt pe cale de a fi excluşi din viitorul arc guvernamental, dar este de-a dreptul vital să le analizăm, dacă vrem să înţelegem utilitatea dialogului politic. Astfel, liberalii au solicitat numirea unui procuror general străin, preferabil din Uniunea Europeană. Nici nu fusese bine articulată sugestia respectivă că a şi fost descalificată de ceilalţi doi parteneri de la negocieri. Te-ai fi aşteptat de la democraţi să ţină cu dinţii de o funcţie care le-a revenit conform algoritmului precedentei alianţe, dar ne-am pomenit şi cu un PLDM la fel de virulent şi de categoric. Unul dintre condeierii înregimentaţi în armata lui Verde-împărat a catalogat propunerea ca fiind ilogică şi contrară bunului simţ. În sprijinul aserţiunii sale, autorul a citat din Legea cu privire la Procuratură, care prevede că procurorul general poate fi demis înainte de expirarea mandatului doar dacă este condamnat sau dacă pierde cetăţenia Republicii Moldova. Însă stimabilul coleg a ignorat într-o manieră impardonabilă faptul că proiectul de lege privind reformarea procuraturii nu se va mai prăfui mult timp prin sertarele Parlamentului, fiind o condiţie a europenilor pentru menţinerea şi continuarea asistenţei financiare acordate statului nostru. Respectiv, dacă activitatea acestui organ de drept urmează a fi reglementată printr-un nou act legislativ, atunci actualul ei şef va fi disponibilizat, ca urmare a restructurării instituţiei, şi se vor crea premisele pentru organizarea concursului de selectare a unui nou procuror general. În consecinţă, propunerea liberalilor nu este chiar atât de hazardată, ca să nu zic – imperioasă.

La final, iertată-mi fie tautologia, dar anticipez că vom avea în curând alegeri anticipate. Şi nu pentru că PL şi le-ar dori, ci pentru că celelalte două componente ale fostei alianţe nu-i doresc pe liberali la guvernare.