Momentele care ne-au salvat

Există momente de graţie în istoria popoarelor care, mai apoi, le permit „urmaşilor“ să se poarte prosteşte, să se veselească tâmp, să conducă fără griji moştenirea primită chiar în momente grave, iar dansul lor buimac să nu mai poată face vreun rău. Momentele astea de graţie, după Revoluţie, au fost două: aderarea la NATO şi intrarea în Uniunea Europeană. Fără ele, cu armata rusă mobilizată, azi am fi tremurat şi de frig şi de frică.

Dar noi, sub acoperişul celor două organizaţii, ne permitem azi să răsfoim „mari“ teme de circulaţie internă de nici nu ai spune că Rusia e aproape să invadeze un stat vecin României.  Se păruiesc în declaraţii Monica Macovei şi Elena Băsescu, Crin Antonescu spune că Victor Ponta începe să fie un Emil Boc ceva mai înalt, câţiva puşcăriaşi notorii se bat şi plâng în celule la standarde europene, iar un primar o cheamă pe Madonna să inaugureze o autostradă care se află întinsă pe-o planşă. Ei sunt veselii, „urmaşii“ care n-au îngrijorări majore. Au orgolii mici şi planuri înguste pentru ţară şi popor. Nu se strâng niciodată la aceeaşi masă ca să nu se ia de gât, să nu-şi arunce cuvinte precum „mincinos“, „pisic“, „plagiator“, „ilegitim“, „hoţ“, „ţaţă“, „parşivel“ şi să nu se pălmuiască de la vreo doamnă.

Să ne imaginăm că nu eram în UE şi NATO în aceste zile în care în marile cancelarii occidentale se vorbeşte nu doar de anexarea unei peninsule din Marea Neagră ci chiar de invadarea Ucrainei în întregime. Ar mai fi fost temele interne de mai sus de actualitate?

Veselii de azi ar fi bine să se uite prin trecutul tranziţiei noastre, care - aşa gri cum a fost - a lăsat şi câteva luminiţe pe care conducătorii de azi le folosesc la globul de discotecă. Între razele de lumină ale tranziţiei se află ”Declaraţia de la Snagov” - când liderii tuturor partidelor politice, câţiva academicieni şi oameni de stat au lăsat orgoliile de-o parte şi s-au aşezat la o masă pentru a gândi o strategie a acestei ţări pe termen lung. Şi s-au angajat, toţi, să respecte acea strategie de aderare la UE şi continuare a apropierii de NATO. Lucruri care, după cum vedem azi, ne dau o linişte soră cu prostia în condiţiile expansiunii Rusiei.

În Adevărul din 10 martie 1995, Cristian Tudor Popescu scria: „Se poate răspunde în multe moduri la un sondaj cu întrebarea: ce anume din ceea ce constituie actualitatea momentului credeţi că poate determina viitorul României pe termen foarte lung? De pildă: tratatul de bază cu Ungaria, scandalul AGA, vot pe liste - vot uninominal, restructurarea Opoziţiei sau, era să uit, cutremurătorul caz Patapievici-Soare. Fiecare din aceste răspunsuri are îndreptăţirea lui. Infinit de puţini vor fi însă cei care vor răspunde: tentativa academicianului Tudorel Postolache de a închega o Comisie pentru elaborarea strategiei naţionale de pregătire a aderării la Uniunea Europeană.“

Aş vrea să mai putem scrie şi azi, dincolo de micile frământări ale momentului, despre o iniţiativă precum cea a „Comisiei Snagov “.