Liviu Dragnea şi statul de drept

Miercuri seara, când au fost anunţate rezultatele finale ale alegerilor, preşedintele partidului învingător, Liviu Dragnea, a ţinut o conferinţă de presă. Pentru a demonstra cât de bine sunt socialiştii pregătiţi să conducă ţara (şi cât de siguri au fost de victoria lor), a prezentat strategia pentru viitoarea guvernare. Interesantă şi consistentă, dar oare de ce mi-a făcut uneori impresia de „déja vu”?

Parcă multe dintre aceste puncte s-au regăsit şi în proiectele de guvernare ale PSD de-acum patru ani sau de-acum opt ani. Şi atunci de ce figurează din nou în cel actual? Simplu. Fiindcă nu au fost puse în aplicare... din varii motive. Şi atunci de unde garanţia că, de această dată, vor fi realizate? Grea întrebare şi mai greu este răspunsul. Sunt alţi oameni? Sunt mai mulţi bani? Tocmai aici este problema. Mulţi dintre oameni sunt aceiaşi, iar despre bani... să-i ascultăm pe economiştii neutri, nu pe cei de la PSD. Nu ne dau prea mari speranţe. Respectarea promisiunilor ar duce la un grav dezechilibru al economiei româneşti, ar submina posibilităţile de dezvoltare ale ţării, ar determina, pe termen lung, reduceri ale veniturilor bugetului şi în final imposibilitatea de a plăti salariile, pensiile, ajutoarele pentru copii şi cele sociale sau... ar trebui accelerată tiparniţa de bani, un adevărat cerc vicios. Poate ar fi trebuit atenuate unele dintre promisiuni. Eu aş vrea să nu am dreptate, ci Liviu Dragnea, îi doresc din toată inima, dar sunt foarte sceptică...

Anunţul mai interesant, dar aşteptat a fost cel despre coaliţia guvernamentală PSD-ALDE. Cred că domnul Popescu Tăriceanu a tremurat trei zile după alegeri să vadă dacă PSD are majoritatea absolută singur, că dacă da, visurile lui puteau să se spulbere. Spre bucuria lui, nu a obţinut-o aşa că invitaţia mult aşteptată a venit, ALDE şi domnul Tăriceanu sunt iar în cărţi. Cum se împacă cele două doctrine este o altă poveste, dar cine mai dă vreun ban pe doctrine? Oricum se spune că acum dreapta ia măsuri de stânga şi stânga – de dreapta, aşa că e tocmai bine cum este. Ca întotdeauna, şi UDMR-ul este pe-aproape, dar PSD nu prea are nevoie de ea, cum nici de voturile grupului minoritar, dar nu se ştie niciodată, câteodată ai nevoie de două treimi. Pentru ceea ce numim statul de drept, este bine că PSD nu a obţinut două treimi. Avem în faţă exemplul Ungariei, care până anul trecut a fost în această situaţie, a avut două treimi din mandate cu un sistem unicameral, iar guvernul Orban a făcut tot ce a vrut, a întors Constituţia cum a vrut, a limitat libertatea presei şi multe altele. Nu cred că am avea nevoie de aşa ceva.

Domnul Dragnea a fost foarte generos cu ziarişii şi a permis foarte multe întrebări. În paranteză vorbind, l-am admirat că şi-a păstrat calmul când i s-au pus de patru-cinci ori aceleaşi întrebări după ce la prima, legată de numele noului prim-ministru, a dat un răspuns raţional şi logic: nu va face public decât după ce a discutat cu preşedintele. E clar, aşa se procedează legal şi, în plus, nici nu e cazul să prezinte asul din mânecă. Poate ar fi cazul ca unii ziarişti să înveţe cum să pună întrebări şi să-şi dea seama că este inutil să se insiste când sunt refuzaţi.

Dar aceasta a fost pentru mine o problemă minoră. Altceva m-a deranjat, pornind de la expresia repetată de către domnul Dragnea că trăim într-un stat de drept. În primul rând, şi nu ştiu dacă ceea ce el a spus a fost intenţionat sau nu, dacă ştia de unde provine sintagma folosită de el de mai multe ori: „voi prezenta preşedintelui o ofertă pe care nu o va putea refuza”. Este celebra sintagmă a bătrânului Corleone, şeful mafiei Corleone din faimosul roman „Naşul” al lui Mario Puzo. Filmul l-a avut ca protagonist pe Marlon Brando şi a luat mai multe Oscaruri şi şi acolo s-a putut auzi această întrebare. Iar cel care refuza oferta era nenorocit, fie el, fie familia. Este greu să nu faci această asociere şi mai ales în contextul statului de drept. Sper că a fost folosită neintenţionat (unde sunt consilierii liderului PSD?).

Liviu Dragnea şi-a făcut toate aceste calcule şi şi-a dat seama că nu merită ca demnitatea ţării să fie sacrificată pe altarul ambiţiilor personale.

Domnul Dragnea a lăsat lumea în suspans în ceea ce priveşte premieratul lui. Sigur, nu este plăcut pentru un şef de partid care a câştigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare să renunţe la postul de premier care, teoretic, i-ar reveni pe drept.Mai ales, trebuie să recunosc, deşi nu sunt un „fan” al PSD, că are şi o mulţime de calităţi care l-ar recomanda pentru acest post. Dar aici intervine statul de drept. Liviu Dragnea are o condamnare definitivă şi un proces pe rol. Oricum am suci-o şi am învărti-o, există Legea 90 pe 2001 care îi interzice, lege care nu a fost făcută pentru el. A eluda-o cu forţarea ei, cu căutarea unor chichiţe avocăţeşti, cu folosirea avocatului poporului etc. nu este bine şi nu este corect. Poate că, la un moment dat ar avea succes. Dar eu nu cred că lui Liviu Dragnea i-ar conveni să ajungă în acest fel prim-ministru. Şi chiar dacă mulţi dintre susţinătorii lui zic „nu ne interesează Europa”, eu cred că cu astfel de mijloace am deveni iar nefrecventabili. Europa n-ar aplauda numirea unui prim-ministru cu condamnare penală (Altă problemă este dacă a meritat-o sau nu, dar acest lucru nu intră în discuţie).

Eu sper că Liviu Dragnea şi-a făcut toate aceste calcule şi şi-a dat seama că nu merită ca demnitatea ţării să fie sacrificată pe altarul ambiţiilor personale. De fapt, a şi spus-o la conferinţa de presă. A spus că vrea linişte în ţară, reconciliere. Puterea pe care o deţine la ora actuală PSD îi permite să fie, într-un fel, generos. Cred că acea comisie de supraveghere despre care a vorbit este menită să-i ofere un rol important în conducerea guvernului. Nu va fi el care se va duce la diferitele reuniuni internaţionale, conferinţe, recepţii etc. Dar nici nu va fi înjurat în primul rând dacă lucrurile nu vor merge bine în România. Eu sper că va face pasul înapoi şi prin acest gest va dovedi că, într-adevăr ţine la ceea ce a numit chiar el „rule of law”, statul de drept.