Până acum, era stabilit prin lege că 5,1% din salariul meu brut merge la Pilonul II, iar 5,4% merge la sistemul public de pensii. Deci aveam, prin lege, speranţa legitimă că 5,1% din brut merge în pensia mea privată.

La salariul meu, celor 5,1% le corespundea o sumă anume, să zicem X. Dacă m-aş fi dus la un salariu brut mai mare, evident că şi suma X era mai mare. Odată virată, suma X reprezintă proprietatea mea privată, care se acumulează şi se înmulţeşte până ies din activitate şi-mi va fi returnată sub formă de pensie privată.

Guvernul însă, fără să mă întrebe, schimbă modul de calcul al salariului brut, prin transferul contribuţiilor de la angajator la angajat. Noul brut devine, aşadar, mai mare cu 18,5% decât cel vechi (chiar dacă netul rămâne cam acelaşi).

Cum legea îmi garantează procentul din brut care merge la pensia privată, şi nu suma X, ar fi fost legitim să sper că contribuţia mea lunară va fi mai mare, corespunzătoare noului brut, deci mă voi bucura de o pensie privată mai mare.

Numai că Guvernul zice aşa: nu, noi reducem contribuţia de la 5,1% la 3,75%, pentru ca suma X să rămână aceeaşi. Dar pentru ca suma X să rămână intactă, noul procent trebuia să fie 4,3 - şi nu 3,75.

Deci Guvernul mă fură de două ori: odată că scade procentul de 5,1 şi a doua oară că fixează noul procent la 3,75. Banii pe care Guvernul mi-i fură astfel intră în bugetul public de pensii şi sunt folosiţi pentru plata pensiilor de azi (şi nicidecum pentru pensia mea viitoare, aşa cum, imprudent, susţine ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa).

Problema, marea problemă, e că ambele furturi se comit prin ordonanţă de urgenţă. Iar Constituţia zice clar că ordonanţele de urgenţă „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică”.

* Sunt banii aceia bunul meu? Da, că aşa spune legea: „Participantul este proprietarul activului personal din contul său”.

* Mă sileşte Guvernul să nu-i mai am? Da, că aşa spune ordonanţa.

* Este bugetul public de pensii parte a proprietăţii publice? Hai să-l văd pe ăla care dovedeşte contrariul.

Să vedem însă şi ce zice Victor Ciorbea, dacă găseşte elemente de neconstituţionalitate în această ordonanţă de urgenţă.

P.S. Precizare importantă, ca să nu facem confuzii facile: când a tăiat salariile în 2010, Emil Boc nu a făcut-o prin ordonanţă de urgenţă, ci prin asumarea răspunderii în Parlament pe un proiect de lege.