De ce a amânat PSD mazilirea lui Valeriu Zgonea?

Conform proverbului ce ne învaţă că cine s-a ars cu ciorbă suflă şi-n iaurt, nici PSD şi nici, preşedintele său, dl. Liviu Dragnea, nu mai par deloc grăbiţi să procedeze la înlocuirea „trădătorului” Valeriu Zgonea de la şefia Camerei Deputaţilor.

Aceasta se va face, dacă se va mai face, cel mai curând în prima săptămână după alegerile locale. Atunci când se presupune că şi parlamentarii României, experţii în a găsi nenumărate motive de chiul pe banii Statului, vor reveni la muncă după ce s-au făcut a se afla în treabă în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale.

Prezent marţi seara în studioul emisiunii Dosar de politician de la B1 TV, dl. Liviu Dragnea s-a străduit din răsputeri să lasă impresia unui lider calm, stăpân pe situaţie, deţinând controlul absolut nu doar asupra propriului partid, ci şi asupra unei majorităţi parlamentare pe care nimeni şi nimic nu ar putea-o vreodată zdruncina. O majoritate care doar semnul său îl mai aşteaptă spre a-l trimite pe dl. Zgonea la lada de gunoi a politicii şi a istoriei.

Numai iubirea de legi şi de legalitate, consfinţită recent de chiar ÎCCJ care l-a condamnat recent pe dl. Dragnea la doi ani de închisoare cu suspendare, a făcut - ne-a încredinţat dl. Liviu Dragnea - ca eliminarea d-lui Zgonea de la şefia Camerei Deputaţilor să fie vremelnic amânată. PSD şi aliaţii săi având nevoie de un răgaz pentru a opera toate modificările legislative şi a-şi lua toate măsurile de siguranţă din lume pentru ca nimeni şi nimic să nu îi poată acuza vreodată că ar fi săvârşit vreo ilegalitate. Dl. Liviu Dragnea a vrut să ne asigure că nu, nu sprijinul făţiş, de o simbolistică pentru unii indubitabilă, pentru alţii inexplicabilă, chiar dacă întrucâtva nesperat primit de dl. Valeriu Zgonea de la controversatul ambasador al SUA la Bucureşti, dl. Hans Klemm, a fost motivul amânării. Ci doar dorinţa lui, dar şi a partidului ca şi a coaliţiei, ca întreaga operaţiune să se producă exemplar, cu mâinile curate, ca la carte.

Desigur, statutul de condamnat penal cu suspendare îi impune d-lui Liviu Dragnea un plus de prudenţă atât în ceea ce priveşte deciziile politice, cât şi în conduita publică. Mă îndoiesc, însă, că acesta ar fi totuşi motivul principal ce l-a determinat pe preşedintele PSD, nemembru al Parlamentului, să le ceară colegilor săi parlamentari şi să-şi impună şi sieşi răbdare şi cumpătare. Dorinţa de răzbunare faţă de cel ce ar fi dorit să profite chiar în ziua în care justiţia şi-a spus cuvântul de situaţia delicată în care se află dl. Dragnea spre a cere rapida lui înlocuire de la conducerea partidului e mare, ştim foarte bine asta, numai că mari sunt şi viclenia, şi celelalte interese ale preşedintelui PSD. Care ştie mai bine ca oricine, mai bine chiar decât duşmanii săi politici din însuşi interiorul partidului pe care încă îl conduce că poziţia sa de lider e fragilă. Mult prea fragilă încât să îi permită vreun pas greşit. În pofida faptului că cele mai multe sondaje de opinie arată demult un avans clar al PSD în dauna PNL, la apropiatele alegeri locale, avans ce s-ar putea amplifica în alegerile parlamentare ce vor avea loc, probabil, spre sfârşitul toamnei. 

Chiar dacă sondajele vor fi confirmate şi PSD îşi va devansa principalul competitor prin numărul de primari şi consilieri locali, municipali şi judeţeni ce vor fi aleşi pe data de 5 iunie, situaţia în partid a d-lui Dragnea nu va fi încă pe deplin clarificată, cu atât mai puţin consolidată odată alegerile locale încheiate. Vara ce vine nu se anunţă defel a fi una a concediilor petrecute în ţări exotice, aşa cum ştim că le e gustul şi placul mai-marilor social-democraţilor români, ci mai degrabă una a pregătirilor, dar, poate, şi a comploturilor politice de tot felul.

Tocmai această perspectivă e de natură să nu îl prea îndemne pe dl. Dragnea să dorească plasarea revenitului printre cei vii politic Victor Ponta în jilţul de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Despre care, tot marţi seară aproape că a lăsat să se-nţeleagă că s-ar fi propus el singur drept candidat la ipotetica şefia a Camerei Deputaţilor. Semn sigur că d-lui Dragnea îi e teamă.

În pofida limbajului şmecheresc, pe alocuri chiar de cartier folosit nu doar în comunicările tot mai agresive de pe facebook sau, cine ştie?, poate tocmai de aceea, dl. Victor Ponta se află într-un proces evident de recâştigare a influenţei în partid. Cu reflexii clare, lesne de observat  în rândurile electoratului. Proces care, pe fondul ezitărilor, neîmplinirilor, scandalurilor de tot felul ce au zguduit, meritat sau nemeritat, guvernarea tehnocrată, dar şi pe fondul cvasi-absenţei din viaţa publică a preşedintelui Klaus Iohannis, începe să îşi revizuiască părerea despre fostul prim-ministru şi a guvernării sale, nu puţini fiind aceia ce ar dori revenirea lui la putere. O opţiune a cărei împlinire ar putea fi facilitată şi amplificată de creşterea sensibilă a expunerii de care ar beneficia dl. Victor Ponta de pe urma dobândirii unei poziţii publice importante cum e aceea de preşedinte al Camerei inferioare a Parlamentului.

Rămâne de văzut dacă şi dl. Victor Ponta este interesat să ocupe doar pentru două-trei luni respectiva funcţie sau va prefera să îşi concentreze eforturile pe obţinerea cu un scor impresionant a unui nou mandat de parlamentar. Poziţie şi rezultat de care fostul prim-ministru va şti - nu mă îndoiesc de asta - să profite din plin spre a redobândi aproape tot ceea ce a pierdut vara şi toamna trecute.

Aceasta, desigur, dacă nu cumva şi dl. Ponta va avea parte de o surpriză dezagreabilă din partea justiţiei.