Criza din USL înseamnă un guvern disfuncţional, în care toţi stau cu hangerele la brâu

Mărturisesc că am fost destul de intrigată de surpriza manifestă a foarte multor analişti politici şi comentatori publici faţă de scandalul din interiorul USL. Se comportau de parcă nu ar fi fost evident în ultimii ani că Uniunea Social Liberală a avut doar două deziderate: accesul la Putere şi, mai important, la resursele bugetare.

Şi, pentru asta, s-au ascuns în spatele unui slogan format din două cuvinte: „Jos Băsescu!” Nu tu principii şi valori comune, nu tu ţinte guvernamentale asumate şi nici măcar proiecte legislative unitare (a se vedea diferenţele de opinie dintre PSD şi PNL privind reforma administrativ-teritorială şi revizuirea Constituţiei). Dacă la asta adăugăm faptul că PSD-iştii nu vor accepta niciodată să le dea liberalilor preşedintele României, avem o imagine mult mai clară a faptului că destrămarea USL este doar o chestiune de timp.

Miza reală pe care o au partenerii de coaliţie este de a scăpa de stigmatul celui care se face vinovat de ruptura USL. Astfel, deşi PSD-iştii i-ar da afară mâine de la guvernare pe liberali, iar PNL-iştii l-ar vrea de mult dus pe Ponta, nimeni nu-şi asumă postura de agresor. Din contră, fiecare încearcă să pozeze în victimă şi să se declare cel trădat. Cu menţiunea că PSD-iştii au un talent mai mare pentru arta dramatică – au reuşit în mai puţin de o lună să treacă de la vinovaţii de serviciu cu care dădeau de pământ Antenele lui Voiculescu (după ce Ponta a propus-o pe Laura Codruţa Koveşi la şefia DNA) la imaginea de victime ale atacurilor „nedrepte ale colegilor liberali, care alimentează presiunea mediatică asupra Guvernului”.

În realitate, întreg scandalul iscat în jurul lui Sorin Roşca Stănescu are un rol simplu: se adună motive pentru o ruptură viitoare. Aceasta se va produce, cel mai probabil, la remanierea guvernamentală când Fenechiu va fi acuzat, pe bună dreptate, că nu a reuşit privatizarea CFR Marfă şi nu a deblocat fondurile pe POS Transporturi, iar Vosganian va fi demis pentru că n-a rezolvat problema Oltchim şi n-a găsit soluţii pentru Mittal Steel. Evident, intransigentul Antonescu nu va accepta remanierile (aşa cum nu a acceptat nici excluderea lui Roşca Stănescu) şi iată ruptura USL.

Această analiză se opreşte însă la elementele de ordin politic. Din păcate, lucrurile sunt mult mai profunde şi efectele mult mai dramatice. Criza din USL nu înseamnă numai că am putea avea altă configuraţie politică a majorităţii parlamentare şi efecte de imagine (pozitive sau negative) pentru principalii actori. Criza din USL înseamnă o guvernare profund disfuncţională, care nu mai are drept finalitate îmbunătăţirea vieţii românilor, ci gestionarea unui scandal politic. Imaginaţi-vă un guvern în care liberalii şi social-democraţii se pândesc unii pe alţii, cu hangerele la brâu, să vadă cine greşeşte, pentru a fi dat în vileag. Ba chiar mai mult, îşi pun piedici reciproc.

Avem un executiv în care Premierul este bucuros că Fenechiu şi Vosganian nu-şi fac treaba, pentru a arăta că liberalii au miniştri slabi (pe care să-i poată remania), în care ministrul Finanţelor îl acuză pe un coleg (Constantin Niţă) că face declaraţii idioate, ministrul Muncii se plânge în şedinţele de partid că PSD-iştii îi creează crize de imagine (precum situaţia de la asistenţă socială de la Prahova), iar ministrului Mediului i se pregăteşte o moţiune simplă din partea parlamentarilor PNL.

Acest război intestin din USL face ca România să nu fie guvernată. Aceasta este problema reală a ţării în acest moment şi, cu părere de rău, prea puţină lume vorbeşte despre efectele păguboase în plan guvernamental ale războiului de secesiune din USL. Ceea ce nu flatează nici mass media şi nici opoziţia.

Bonus:

Am întrebat un parlamentar PSD de curând cum mai stau lucrurile cu susţinerea în partid a candidaturii lui Crin Antonescu la prezidenţiale în 2014. Acesta mi-a spus un banc extrem de savuros asupra felului în care îl văd ei pe şeful PNL.

„Crin Antonescu, preşedintele Senatului, merge într-o vizită la un spital de nebuni. Vede că nu prea este băgat în seamă şi se apropie de unul dintre pacienţi şi-l întreabă: - Ştii cine sunt?

Pacientul se uită lung la el şi răspunde sincer: - Nu.

Uşor enervat, Crin Antonescu îl repede: - Sunt viitorul preşedinte al României.

- Nu-i problemă, te vindecă doctorii, şi eu când am venit aici credeam că sunt Napoleon”.