Contraofensiva lui Victor Ponta

Pierderea alegerilor prezidenţiale de către Victor Ponta nu a însemnat şi pierderea puterii de către acesta. Premierul nu a pierdut nimic din ceea ce avea înainte de alegeri. Din contră, a mai scăpat de ceva lideri incomozi din partid şi are la Cotroceni un preşedinte care nu îi crează probleme, elemente ce îi asigură un trai liniştit în partid şi la guvernare. De aceea, îşi permite orice şi poate pregăti un nou asalt antidemocratic.

După o scurtă perioadă în care a părut că-şi pune cenuşă în cap pentru eşecul de la alegeri, părând a o lua pe calea normalităţii, Victor Ponta a redevenit el însuşi. A reînceput să apară pe toate posturile, să facă penibilele glumiţe şi să macine ca o moară hodorogită aceeaşi tărâţă: Băsescu, Băsescu, Băsescu. Marele semnal al revenirii sale a fost dat la hilara sărbătorire a căderii Guvernului Ungureanu. Nu putea serba trei ani de guvernare Ponta, fiindcă nu ar fi avut ce pune pe masa maselor. Au fost trei ani de tăiat panglici la proiectele demarate de guvernările precedente, de prostii administrative (precum majorarea preţului la carburanţi, noul cod fiscal, impozitarea bacşişului ş.a.), de atacuri îndreptate împotriva justiţiei şi de „Jos Băsescu!”. Nu a avut nicio reuşită. Firava creştere economică are alte cauze decât buna lui guvernare. Nici pe Băsescu nu l-a dat jos, acesta terminându-şi mandatul la termen. Totuşi, o mare reuşită are: a rămas la guvernare, în pofida lipsei performanţei şi a plagiatului dovedit. În asemenea situaţie, cum să nu ia pe toată lumea la mişto?

             Câţiva piloni îi menţin şi chiar îi potenţează poziţia lui Victor Ponta: un preşedinte slab, ca un pofesor care doar schiţează un zâmbet moale în colţul gurii atunci când derbedeul clasei aruncă în el cu cocoloaşe de hârtie şi îşi falsifică notele din catalog; un vechi prieten bine plasat ca şef al cancelariei prezidenţiale; un preşedinte al Senatului ce îi execută orice ordine întocmai şi la timp; un papagal docil pe post de avocat al poporului; un naş ce îi asigură majoritatea parlamentară; alt naş trimis ambasador la Washington pentr a-i deschide uşile americanilor; două complexe politico-mediatice şi o temă passe-partout care încă mai are efecte în rândul celor clătiţi pe creier cu detergent Antena 3: Băsescu.

            Câteva mişcări făcute în ultimul timp sunt de natură a-i întări poziţia şi dovedesc faptul că asistăm la o contraofensivă antidemocratică a lui Victor Ponta şi a celor ce îl sprijină cu voie sau fără de voie.

1.      Votarea legii electorale prin care primarii se aleg dintr-un singur tur este o lovitură dată de Premier şi de PSD. După ce a reuşit să smulgă primari de peste tot prin celebra ordonanţă ce a legiferat traseismul, legea electorală vine să conserve câştigul. Prea prost să fie un primar în funcţie să nu îşi recâştige mandatul în noile condiţii. Deci, putem spune de pe acum, fără a ne mai împiedica de evidenta contradicţie, că PSD a câştigat alegerile locale de la anul.

2.      Revenirea la vechea practică a respingerii de către parlamentari a cererilor de arestare preventivă a unor demnitari şi solidarizarea în jurul lui Şova, elemente ce dau un semnal demnitarilor cu probleme în justiţie că partidul nu îi lasă la greu. Or, ce solidaritatea este mai puternică decât complicitatea la infraţiune?

3.      Revenirea eliberatului condiţionat Adrian Năstase la Palatul Victoria în calitate de consilier pe probleme de politică externă este dovada faptului că Ponta nu mai are niciun fel de jenă. Prin asta, el comunică tuturor că face ce vrea şi că antioccidentalismul are un loc special la masa Guvernului.

4.      Efectuarea unor vizite externe fără a-l consulta pe Preşedinte. Va reveni cât de repede pretenţia de a merge la summit-urile de la Bruxelles.

5.      Schimbarea de la ICR este pregătirea unor mişcări propagandistice pentru diaspora. Ponta nu a uitat ce a păţit la alegeri cu românii din afara graniţelor. De aceea, în loc să pună în funcţie o persoană reprezentativă pentru cultura română sau un bun manager cultural, a pus un politruc de-al lui Tăriceanu. Astfel, ICR va fi transformat în agenţie de propagandă pro-Ponta. Vom trăi şi vom vedea.

6.      Împingerea spre şefia DIICOT a unui individ ce sărbătorea 24 ianuarie la masă cu Nichita şi Dragnea. În loc să-l trimită să-şi facă selfie singur, Preşedintele l-a acceptat pe în funcţie. E rândul Preşedintelui să-şi facă selfie. Singur.

7.      Reluarea atacului la adresa justiţiei. Să consideri condamnarea lui Dragnea ca fiind una simbolică prin care sunt condamnaţi cei 7,2 milioane ce au votat pentru suspendarea lui Băsescu este dovadă de tupeu maxim. Bine că am scăpat de această condamnare noi, cei peste 10 milioane, care nu am vrut suspendarea.

Am văzut în 2012 ce poate Victor Ponta. El vara nu doarme. Chiar dacă nu-l mai are alături pe Antonescu, are suficiente resurse umane pentru încă un asalt antidemocratic. Să ne dorim o vacanţă plăcută.