Cine apără onoarea poporului român ?

Două evenimente petrecute săptămâna trecută ne-au arătat încă o dată că prăpastia dintre politicienii aleşi de noi, dintre noi, pentru noi, şi noi, poporul, suveran, este mai adâncă decât Groapa Marianelor.

Mai întâi, a fost reacţia politicienilor şi a presei din Marea Britanie la ridicarea restricţiilor pentru muncitorii români începând cu 1 ianuarie 2014. Deşi mai este un an până atunci, britanicii s-au gândit să ne umilească preventiv. Să ne sugereze că urmaşii lui Mircea cel Bătrân nu-s tot aia cu urmaşii lui Richard Inimă de Leu. Şi că, oricât s-ar înrudi regele Mihai I cu regina Elisabeta a II-a şi oricât s-ar trage printul Charles din Vlad Ţepeş, noi tot cetăţeni de mâna a doua rămânem. Prin urmare, presă şi politicieni deopotrivă ne-au explicat, ca unora care abia acum au coborât din copaci, de ce nu e bine să-i deranjăm cu prezenţa noastră. Cică să nu mergem la muncă în Marea Britanie pentru că acolo plouă des. Oare cât de înapoiaţi ne consideră, încât să-şi închipuie că la noi nu s-au inventat încă umbrelele ?...

Jignirile astea au născut, firesc, multă indignare printre noi, cetăţenii. Am scris pe bloguri, pe reţele de socializare, ne-am revoltat, am luat atitudine. Dinspre politicieni, însă, aţi auzit ceva ? S-a trezit domnul Crin Antonescu mai devreme ca de obicei ca să facă o declaraţie oficială pe tema asta ? A ţinut domnul Traian Băsescu o conferinţă de presă în Sfânta zi de Duminică, în care să se ia de guvernul de la Londra ? A trimis domnul Ponta vreo scrisoare indignată celor de la The Guardian sau de la Daily Mirror ? Şi-a dat domnul Voiculescu demisia din politică în semn de protest faţă de cum îi tratează britanicii pe telespectatorii care îi fac rating la Antena 1 şi Antena 3 ? A ieşit domnul Blaga din starea de automulţumire care l-a cuprins după ce s-a văzut preşedinte PDL ? Nu. Niciunul nu a sărit să apere onoarea poporului în numele căruia se bat cu cărămida în piept. Singura declaraţie am văzut-o la Ministerul de Externe, dar şi aia a fost făcută doar-doar va trece nebăgată în seamă de presă.

A fost al doilea eveniment, în schimb, la care domnii politicieni s-au dezlănţuit. Raportul MCV, căci despre el este vorba, a stârnit reacţii de parcă România era atacată de extratereştri. Ce de Arnolzi Schwarzeneggeri, ce de Bruşi Willişi, ce de Sylvesteri Stalloni ! Băsescu a ţinut o conferinţă de presă duminica, aşa cum făcea pe vremea când armatele lui Năstase îi luau cu asalt primăria. Antonescu s-a luat, bărbăteşte, de mărimea corpului de literă cu care era redactat raportul, Ponta s-a apucat să socotească miniştrii cu probleme din guvern şi să-i certe pe ăia de la UE că i-au numărat greşit. O serie întreagă de politicieni, mai mari sau mai mici, s-au simţit datori să intervină, să se bage, să-şi dea cu părerea, să critice, să laude. Şi toată agitaţia asta dintr-un motiv foarte simplu: raportul MCV este despre ei şi faptele lor minunate. N-are nici o treabă cu poporul. Când e să apere onoarea poporului, cum e în cazul campaniei umilitoare declanşate de britanici, domnii politicieni tac diplomatic. Ba unii spun că om fi făcut ceva rău, că doar nu s-or lua ditamai democraţii de la Londra degeaba de noi. În concluzie, să-i mulţumim lui Mark Zuckerberg pentru că putem scrie pe facebook.