John Malkovich a salvat spectacolul de la Ateneu

Actorul american a oferit luni seara o adevărată demonstraţie de artă a actorului, pe scena Ateneului Român, în cadrul spectacolului „The Infernal Comedy. Confesiunile unui ucigaş în serie“.

Spectacolul care l-a avut protagonist pe John Malkovich, din cadrul Festivalului „George Enescu“, i-a dezamăgit pe melomani, dar i-a încântat pe cei interesaţi de jocul actorului american.

„The Infernal Comedy. Confesiunile unui ucigaş în serie“ este un spectacol care se susţine pe monologul lui John Malkovich, în rolul unui criminal, pus pe confesiuni în faţa publicului. Din când în când, monologul este întrerupt, pentru a face loc unor bucăţi muzicale de Vivaldi, Mozart sau Haydn, în interpretarea Orchestrei Wiener Akademie şi a sopranelor Laura Aikin şi Marie Arnet.

UN CAZ REAL
Povestea se bazează pe un caz real, al criminalului în serie austriac Johann „Jack“ Unterweger, care a ucis 13 prostituate, prin strangulare cu propriul lor sutien. În 1974 a fost prins şi condamnat, iar în cei 15 ani de detenţie şi-a scris autobiografia. În 1990 a fost eliberat şi dat de exemplu ca un caz strălucit de reabilitare, dar la scurt timp şi-a reluat crimele, de astă dată pe teritoriu american. Aici a fost arestat din nou şi condamnat în cele din urmă la moarte. A reuşit să se sinucidă în închisoare, în 1994.

Monologul lui John Malkovich se bazează pe aceste date biografice şi ilustrează excelent profilul psihologic al unui personaj ca Unterweger, care se spune că era crud şi carismatic în acelaşi timp.

UN JOC FIRESC
Actorul american a fost atât de natural şi de convingător pe scena Ateneului, încât părea că vorbeşte despre sine, nu că joacă un rol. În plus, mulţi dintre cei prezenţi în sală au fost convinşi că, în discursul lui, întercalat uneori cu întrebări adresate publicului, şi-a făcut loc şi multă improvizaţie. De fapt, Malkovich a respectat întocmai textul rolului său – aşa cum de altfel s-a precizat şi în conferinţa de presă care a urmat spectacolului. Singurul spaţiu în care a improvizat a fost mişcarea scenică.

Această impresie lăsată publicului a venit din stilul de joc al actorului – simplu, natural, fără pretenţii, de parcă era la o şuetă cu publicul. Lipseau declamaţiile sforăitoare, gesturile largi, strigătele şi isteria, cu care publicul autohton a fost obişnuit de actorii de pe la noi. John Malkovich a demonstrat, de pe scena Ateneului, că poţi transmite emoţie şi printr-un joc liniştit şi nuanţat, nu numai urlând şi smulgându-ţi părul din cap.

Din păcate, partea muzicală nu a fost la nivelul artei actorului. Piesele alese au fost destul de şterse, iar amalgamarea lor în povestea criminalului austriac părea forţată.

Aşa stând lucrurile, John Malkovich a demonstrat încă o dată că un actor bun poate duce pe umerii săi o reprezentaţie mediocră şi o poate salva, în cele din urmă.