Curtea Supremă a decis să sesizeze CCR şi în cazul celorlalte două legi ale Justiţiei modificate în Parlament, cele privind organizarea judiciară şi CSM
0
Asociaţia Forumul Judecătorilor din România (FJR) a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) să sesizeze Curtea Constituţională în ce priveşte Legea privind organizarea judiciară, a două lege adoptată de Parlament după cea privind Statutul Magistraţilor.
UPDATE 17.30 „Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legal constituite, au adoptat Hotărârea nr.3 din 22 decembrie 2017, prin care au sesizat Curtea Constituţională asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii”, se arată într-un comunicat de presă al Curţii Supreme.
UPDATE 16.15 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis vineri, în adunarea generală, să sesizeze Curtea Constituţională privind neconstituţionalitatea a încă două legi din pachetul propus de coaliţia PSD-ALDE pentru legile justiţiei, potrivit unor surse judiciare citate de Hotnews. Este vorba despre proiectele pentru modificarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Reamintim că Înalta Curte a decis ieri să atace prima lege din pachetul de trei legi ale justiţiei, cea care modifică Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Solicitarea Forumului Judecătorilor
La fel că în cazul primei legi, AFJR susţine că s-a încălcat Constituţia atât prin modul de adoptare în Parlament, cât şi prin modificările propuse, fiind identificate 13 articole care ar încalcă legea fundamentală. Printre ele se numără şi amendamentul prin care se înfiinţează secţia specială pentru investigarea infracţiunilor săvârşite de magistraţi, despre care Asociaţia susţine că „naşte suspiciunea că, în realitate, ascunde altceva”.
„Având în vedere organizarea Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 22 decembrie 2017, vă solicităm ca, în urma dezbaterilor ce vor avea loc, să adoptaţi un punct de vedere de principiu al instanţei supreme cu privire la remediile constituţionale ce trebuie urmate cu privire la modificările aduse Legii nr. 304/2004: adresarea unei solicitări Preşedintelui României pentru trimitere spre reexaminare, sesizarea Curţii Constituţionale cu o obiecţie de neconstituţionalitate, sesizarea Comisiei de la Veneţia pentru formularea unei opinii cu privire la chestiunile esenţiale sau orice alt demers care să asigure respectarea statutului magistratului, respectiv să garanteze independenţa şi imparţialitatea justiţiei”, arată FJR, într-un comunicat de presă.
Adunarea Generală a judecătorilor de la Înalta Curte ar urmă să se reunească în cursul zilei de vineri pentru a decide dacă sesizează Curtea Constituţională, potrivit Hotnews.ro.
De ce se opun înfiinţării secţiei speciale
În ce priveşte înfiinţarea secţiei speciale pentru investigarea infracţiunilor săvârşite de magistraţi, Asociaţia reţine următoarele observaţii, pe care le redăm mai jos integral: „Această dispoziţie nou introdusă încalcă prevederile art.16 din Constituţie şi art.6 din Convenţie”.
Integral argumentaţi FJR în acest caz
„Nu au fost oferite explicaţii pentru necesitatea înfiinţării unei astfel de structuri. O structură specială este justificată doar în măsura în care ar exista o problemă specială. Se induce astfel ideea că există o problemă de infracţionalitate în cadrul magistraţilor, care necesită o atenţie specială.
În plus, la o primă vedere, o astfel de măsură poate fi analizată şi din perspectiva constituţionalităţii, în condiţiile în care acest tip de cercetare penală specială va fi valabilă doar pentru magistraţi. În sprijinul celor prezentate stă o Decizie a Curţii Constituţionale, nr. 104/2009, care, chiar dacă era emisă într-un domeniu fără legătură cu prezenta discuţie, cel al litigiilor de muncă, a confirmat principiul potrivit căruia nu se justifică un tratament juridic şi procedural diferit pentru categoria magistraţilor.
Nu există o astfel de măsură pentru parlamentari, nu există o astfel de măsură pentru membrii Guvernului, nici pentru funcţionari, nici pentru oricare altă categorie profesională. Nu există nicio justificare pentru care magistraţii ar fi supuşi unui tratament special. Dacă justificarea ar fi aceea a protecţiei magistraţilor, atunci o astfel de explicaţie este cel puţin necredibilă şi de natură a naşte suspiciunea că, în realitate, ascunde altceva.
De asemenea, nu este necesară o astfel de modificare deoarece, pentru efectuarea unei cercetări penale eficiente, este necesar ca magistratul să răspundă penal ca orice cetăţean în funcţie în primul rând de natura infracţiunii pretinsă de a fi săvârşită de către acesta. Prin urmare, dacă săvârşeşte o infracţiune de corupţie, cercetarea urmează a fi făcută de DNA, dacă săvârşeşte o infracţiune de natura celor privind traficul de droguri este normal să fie cercetat de DIICOT, iar pentru comiterea unei infracţiuni de drept comun urmărirea penală trebuie desfăşurată de celelalte structuri de parchet competente. În concluzie, este necesar ca această competenţă de cercetare şi investigare să poată aparţine unor unităţi de parchet distincte şi nu ca toate aceste atribuţii să fie concentrate la o singură secţie sau unitate de parchet.
Magistratul are dreptul de a fi cercetat penal de un organ de urmărire penală specializat în categoria de infracţiuni din care face parte cea care i se impută, drept pe care il are orice cetatean. Cu atat mai mult cu cat magistratul este vulnerabil, solutiile sale lasand intotdeauna cel putin o parte nemultumita, determinând de foarte multe ori formularea impotriva sa a unor plangeri neintemeiate, cu scop sicanator, este necesar ca - la fel ca, de altfel, in cazul oricarui cetatean al Romaniei - să fie cercetat de persoane competente in materia respectiva, fie ca este vorba de fapte de coruptie, de fapte impotriva vietii si sanatatii etc. Or, acest drept, de a fi egal in fata autoritatilor publice, ii este incalcat prin cercetarea sa de o structura formata din cel mult 15 procurori, acestia nefiind si neputandu-se niciodata specializa in fiecare categorie de infractiuni reglementate de legislatia in vigoare.
Specializarea presupune experienta profesionala, pe langa o cunoastere amanuntita a unei materii la nivel teoretic, iar specializarea se dobandeste dupa o lunga perioade de practica efectiva in domeniu.
Apoi, desfasurarea activitatii acestor 15 persoane la Bucuresti, cu incalcarea principiului accesibilitatii in spatiu a organului judiciar, presupune obligarea magistratului, spre deosebire de alti cetateni, de a se deplasa pentru audieri si pentru alte activitati de urmarire penala, in timpul programului de lucru, in alta localitate, la mare distanta si de a suporta cheltuieli excesive. De asemenea, magistratul isi va organiza foarte anevoios apararea si va suporta costuri disproportionate sau va fi nevoit sa nu se prezinte la efectuarea actelor de urmarire penala si sa suporte un proces neechitabil.”
Se încarcă comentariile...
