Dan Condrea, precum Omar Hayssam?
0
De duminică seara, atunci când pe peronul gării din Suceava, în aşteptarea trenului cu care urma să mă întorc acasă, am aflat vestea posibilei morţi a lui Dan Condrea, patronul Hexi Pharma, încerc să pun în ordine amalgamul de informaţii, comentarii, ipoteze referitoare la tema în chestiune. Care se scurg de-a valma de pe ecranele televizoarelor ce abordează tema chiar şi în emisiunile consacrate alegerilor locale
Lucrul nu e din cale afară de simplu, în primul rând fiindcă informaţiile venite dinspre autorităţi sunt încă, totuşi, relativ puţine. Şi e normal să fie aşa, având în vedere complexitatea şi ramificaţiile mega-afacerii criminale pusă la cale şi desfăşurată vreme de zece ani şi nederanjată de nimeni de insul ce se presupune că astăzi nu mai este. Unde mai pui că presupunerile feluriţilor analişti, comentatori sau oameni de partid ce se succed prin studiourile televiziunilor de ştiri, sunt multe dintre ele din cale afară de tincturate politic.
Culmea absurdului atingând-o cei ce se declară intrigaţi de tăcerea preşedintelui Iohannis. Care, de data aceasta, chiar nu ar avea nici cel mai mic motiv să facă declaraţii, în primul rând fiindcă nu e nici jurist şi nici criminalist, în al doilea rând pentru că ar exista oricând riscul ca orice zicere prezidenţială să fie interpretată, tălmăcită, răstălmăcită, conexată cu cea nu tocmai fericită de joia trecută. Atunci când, ne amintim cu toţii, dl. preşedinte ne-a asigurat că SRI-ul ar fi fost „ok”. Omiţând, însă, a ne spune care ar fi instituţiile Statului ce s-ar afla în culpă. Căci culpe trebuie să fie, de bună seamă, multe, fie şi numai dacă luăm în calcul incredibila durată a afacerilor criminale ale răposatului Dan Condrea.
Iar dacă dl. Iohannis tace, nu acelaşi lucru îl face dl. Victor Ponta. Care, mai dându-şi o dată şi prostia, şi nimicnicia, şi arama pe faţă, încearcă să profite în chipul cel mai ticălos şi iresponsabil cu putinţă de situaţie doar spre a-şi face cheful şi a plăti cu vârf şi îndesat o seamă de afirmaţii la fel de necugetate făcute în noiembrie 2015 de preşedintele Iohannis. În ziua în care dl. Ponta şi guvernul său şi-au dat ori au fost siliţi să-şi dea demisia.
Până la ora la care scriu eu aceste rânduri, câteva lucruri par a fi, totuşi, deja sigure:
1. Cadavrul mutilat la maximum, extras duminică seara din maşina Opel, este al lui Dan Condrea, confirmarea definitivă urmând să vină şi să fie făcută oficial publică cel mai devreme în cursul zilei de marţi. Aşa că ipotezele substituţiei de persoane ori a accidentului înscenat sunt din ce în ce mai puţin sustenabile.
2. Indiciile că ar fi existat o mână criminală par a se fi spulberat cu fiecare nouă oră ce-a trecut, tot la fel cum din ce în ce mai puţin credibile sunt ipoteza accidentului ori a unei intempestive probleme medicale ce l-ar fi făcut pe Dan Condrea să piardă controlul volanului.
3. În schimb, e tot mai clar că a fost vorba despre o sinucidere. Că sinuciderea a fost voluntară ori una determinată, aşa cum susţine controversatul fost procuror orădean Alexandru Lele, doar cercetările din zilele şi lunile viitoare o vor putea stabili cu certitudine.
4. Sinuciderea e convenabilă nu doar mortului, care nu va mai avea de dat la nimeni explicaţii, ci şi numeroaselor instituţii ale Statului. Indiferent dacă sunt „ok”, cum garanta dl. Iohannis pentru o parte dintre ele, sau dimpotrivă.
5. În lipsa vinovatului principal, aflarea întregului adevăr al afacerii Hexi Pharma şi despre imensele ei încrengături în multe, foarte multe instituţii de Stat va fi îngreunată. Nu însă şi imposibilă fiindcă, chiar dacă Dan Codrea a spălat şi transferat bani dincolo de graniţele ţării şi a făcut-o fără doar şi poate, ba chiar cu vârf şi îndesat, aceştia nu prea se poate să nu fi lăsat urme. Greu va fi de aflat şi dacă segmente ori indivizi din serviciile secrete au fost complicii răposatului. Dar urme există, fără doar şi poate. Doar voinţa ca ele, urmele, să fie găsite şi desluşite trebuie să existe. Iar autorităţile Statului trebuie obligate să facă asta, un loc aparte redevenind în acest sens presei ce nu trebuie să lase totul pe seama posibilităţilor, altminteri limitate, ale jurnalistului Cătălin Tolontan şi ale apropiaţilor săi.
Acestor lucruri care, din punctul meu de vedere, sunt, cel puţin pentru moment, sigure, li se adaugă o nedumerire. Nimeni, nici o instituţie a Statului român, nu a făcut, repet, până la ora la care scriu eu aceste rânduri, nici cea mai mică declaraţie referitoare la vreun filaj la care ar fi supus Dan Condrea. Dimpotrivă, dl. Eduard Hellvig, directorul SRI, a declarat, la solicitarea mai multor parlamentari, că Serviciul pe care îl conduce nici nu putea să declanşeze o astfel de operaţiune având în vedere recenta decizie a CCR ce îi interzice amestecul în elucidarea unor afaceri de corupţie.
Decizia există şi ea a făcut să curgă la vremea când a fost făcută publică multă cerneală. Atâta doar că ceea ce ultimele săptămâni au arătat că s-a întâmplat în cazul Hexi Pharma depăşeşte cu mult limitele, fie ele şi extinse, ale unei simple afaceri de corupţie. E limpede pentru oricine că răposatul Condrea şi firma sa au pus în gravă primejdie siguranţa naţională, iar vinovatul indubitabil pentru asta nu se putea să nu fie filat. Iar dacă SRI-ul intimidat de CCR nu a făcut-o, ce au păzit alte instituţii ale Statului? De ce nu a cerut oare Procuratura filarea lui Dan Condrea? Chiar nu au realizat procurorii dimensiunea colosală a crimelor comise de acesta? De ce nu a desfăşurat atunci operaţiuni de filaj, adică de supraveghere zi şi noapte, Poliţia? Oare să nu aibă ea printre salariaţii ei şi psihologi care să fi avertizat că în astfel de situaţii sunt posibile şi gândurile suicidare? Şi de ce acum Poliţia tace?
Să se fi repetat oare aidoma ceea ce s-a petrecut atunci când, cu aproape zece ani în urmă, Omar Hayssam a părăsit, neîntrebat de nimeni, ţara?
Se încarcă comentariile...
