Cum a făcut praf un judecător militar memoria disidentului Gheorghe Ursu: „Opoziţia“ victimei faţă de regimul comunist a fost nesemnificativă

Cum a făcut praf un
judecător militar memoria disidentului Gheorghe Ursu: „Opoziţia“ victimei faţă
de regimul comunist a fost nesemnificativă

Fostul maior de Securitate, Marin Pîrvulescu FOTO Sorin Ghica

Disidentul Gheorghe Ursu, ucis la ordinul Securităţii în 1985, este caracterizat de judecătorul care la scos basma curată pe asasinul acestuia drept un privilegiat al regimului comunist şi nu un disident.

Motivarea scandaloasă a deciziei judecătorului militar Marin Gunescu, din octombrie 2013, dar făcută publică recent, prin care torţionarul lui Gheorghe Ursu a fost scos din culpă l-a determinat pe fiul disidentului, Andrei Ursu, să se adreseze Consiliului Superior al Magistraturii, Procurorului general, dar şi preşedintelui României.
Pentru a justifica netrimiterea în judecată a fostul maior de securitate Marin Pîrvulescu, judecătorul Gabriel Gunescu, de la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a susţinut că Gheorghe Ursu nu a fost un disident politic, opoziţia sa la regim fiind „nesemnificativă”. Mai mult, Gunescu spune că Ursu a fost chiar „un privilegiat” al regimului: şi-a făcut concediile în străinătate, „neexistând practic ţară din Europa nevizitată de acesta”, nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în SUA.

”În speţă este dificil de considerat că victima a fost cu adevărat un disident politic. Este de notorietate că în regimul comunist orice părăsire a ţării era o adevărată raritate, fiind făcută numai de anumiţi cetăţeni şi sub control strict. Pe de altă parte, celor plecaţi ilegal li se confiscau proprietăţile (...). Mai mult, rudele de gradul I ale acestora erau, ca regulă generală, date afară din serviciu (...). În aceste condiţii însă, victima, care avea un fiu stabilit legal şi definitiv în SUA, nu numai că nu a fost dată afară din serviciu, dar a şi făcut toate concediile numai în străinătate, neexistând, practic, ţară din Europa nevizitată de aceasta, ceea ce este în evidentă contradicţie cu situaţia românilor de rând”, se menţionează în motivarea instanţei.

Judecătorul Gunescu neagă crimele regimului comunist

Tribunalul Militar Bucureşti a invocat prescrierea faptelor pentru fostul maior de securitate Marin Pîrvulescu, omiţând că uciderea unui om pentru convingerile sale politice este o faptă imprescriptibilă. Mai mult, magistratul Gunescu pune la îndoială politica de exterminare a opozanţilor regimului comunist. ”Spre deosebire de anii 1948-1960, în care s-au produs acele atrocităţi împotriva poporului român, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera că exista o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului”, se arată în document.

Prin urmare, ucigaşii lui Gheorghe Ursu nu s-ar face vinovaţi de crime împotriva umanităţii – fapte imprescriptibile, ci de omor, faptă prescrisă deja.
Judecătorul Marin Gunescu a concluzionat că ”faţă de aceste împrejurări, faptele persoanelor care au contribuit la uciderea victimei nu pot fi tratate decât individual, neexistând intenţia sistematică a autorităţilor la acea dată de aplicare a acestor tratamente, cu atât mai mult cu cât, după cum am arătat, «opoziţia» victimei faţă de regimul comunist a fost nesemnificativă, venind şi din partea unei persoane care anterior, pentru o lungă perioadă de timp, a fost privilegiată de acest regim”.

Plângeri la CSM şi Preşedinţia României

În memoriul adresat CSM, Andrei Ursu îl acuză de ”gravă neglijenţă şi rea credinţă” pe judecătorul Gabriel Gunescu, care a respins trimiterea în judecată a torţionarului Marin Pîrvulescu.”Dosarul de urmărire informativă de către Securitate a tatălui meu demonstrează fără dubiu dimensiunea politică a acestui asasinat. Zeci de mărturii ale colegilor de celulă, subofiţerilor de pază, şi personalului medical de la Jilava arată că fostul maior de securitate Pîrvulescu a participat direct la torturarea şi uciderea tatălui meu. Atât omorul cu intenţie, cît şi tortura pentru motive politice, care este o crimă împotriva umanităţii sunt, conform legii din toate ţările civilizate, inclusiv România, imprescriptibile”, spune Andrei Ursu.

Gheorghe Ursu, nume de cod ”Călătorul”

Fiul disidentului a demontat şi afirmaţiile scandaloase ale magistratului din motivarea sentinţei, care aduceau atingere memoriei tatălui său.

”Cele cinci călătorii (...) le-a obţinut luptându-se din cu greu cu regimul comunist, după nesfârşite refuzuri, urmate de plângeri la toate forurile de partid, inclusiv scrisori la Scânteia şi la Ceauşescu, în care îşi cerea «dreptul de cetăţean liber» (...). Concluzia judecătorului Gunescu, că «victima, care avea un fiu legal şi definitiv stabilit în SUA, nu numai că nu a fost dată afară din serviciu, dar a făcut şi toate concediile numai în străinătate, neexistînd, practic, ţară din Europa nevizitată de acesta», folosită că motiv pentru a eluda dimensiunea politică a cazului şi vinovăţia securistului, nu poate fi calificată decât că o abjectă rea credinţă. Lăsând la o parte faptul că eu eram în România în acei ani (am emigrat în SUA în 1986, la un an după moartea tatei, ca refugiat politic), este evident falsă şi denigratoare, tributară dezinformaţiilor de tip securist”, menţionează Andrei Ursu în memoriul adresat CSM.

De altfel, chiar aceste călătorii în străinătate i-au adus pe Gheorghe Ursu (FOTO) în atenţia Securităţii, care primise numele de cod “Călătorul”. Dosarul său de urmărire arată clar acest lucru: “Din 1974 întreţine legături cu elemente din emigraţia reacţionară română de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat «Europa liberă», de la care a primit şi introdus în ţară, în anii 1974 şi 1978, mai multe tipărituri în limba română cu conţinut anticomunist... În anii 1978 şi 1981, cu ocazia unor călătorii turistice efectuate în străinătate a funizat postului de radio autointitulat «Europa liberă» două materiale în care a comentat de pe poziţii duşmănoase măsurile luate de partid în domeniul construcţiilor din România, că au făcut obiectul mai multor emisiuni”. 

Ucis la ordinul Securităţii

Inginerul Gheorghe Ursu a fost  ucis la 17 noiembrie 1985, în arestul Rahova, din Bucureşti. Disidentul fusese urmărit de Securitate încă din anii 70, când trimisese scrisori la postul de radio “Europa Liberă”, în care denunţa politica criminală şi cultul personalităţii dictatorului Nicolae Ceauşescu. În decembrie 1984, Securitatea i-a confiscat jurnalul personal, document nerestituit familiei inginerului nici până în prezent.

Anchetat atât de torţionarii Miliţiei, cât şi de cei ai Securităţii, Gheorghe Ursu a fost ucis de un deţinut de drept comun, Marian Clită. Cercetările ulterioare au arătat că acesta a primit ordin de la şefi ai Securităţii pentru a-l extermina pe disident. În 1996, Marian Clită a fost găsit vinovat pentru omor şi condamnat la 20 de ani de închisoare. El a recunoscut că nu a făcut decât să îndeplinească ordinele ofiţerilor de securitate. Clită nu a făcut decât doi ani de închisoare, beneficiind de un decret de amnistie din 1988, dar şi de reducerea pedepsei pentru bună purtare.

În 2010, Marian Clită a fost arestat şi condamnat în Danemarca, la 14 ani de închisoare, pentru uciderea şi jefuirea unei stewardese. În iunie 2013, deţinutul a fost expulzat şi transferat într-un penitenciar de maximă siguranţă din România pentru executarea pedepsei.

 

citeste totul despre: