FOTO Povestea familiei care a păstrat tradiţia de încondeiere a ouălor: „Noi muncim tot anul pentru Paşte“
0
Prea puţini români mai păstrează tradiţia, pentru că odată cu modernizarea care năvăleşte în vieţile lor, obiceiurile şi datinile vechi se pierd. Ouăle vopsite roşu se transformă în auriu, iar pasca şi cozonacul sunt coapte în cuptoarele supermarketurilor, din cauza lipsei de timp.
În ciuda acestei modernizări care acoperă treptat orice colţişor al ţării, mai există familii care păstrează cu sfinţenie tradiţia, încercând să o conserve şi să o transmită mai departe.
Hoţopilă, familia din Suceava care încondeiază ouă
În Suceava se află o astfel de familie care tot timpul anului lucrează pentru ca odată cu venirea Paştelui să îşi facă cunoscută munca de peste an.
Cele trei membre ale familiei Hoţopilă, mama şi cele două fiice ale sale încondeiază ouă pe care le vând în apropierea Paştelui.
Anişoara Hoţopilă are 14 ani şi este fiica cea mică a familiei, iar anul acesta este pentru prima dată singură la târgul dedicat Paştelui, din Bucureşti. Fata povesteşte că pregătirile pentru Sfânta Sărbătoare a Paştelui sunt constante şi că familia ei nu se opreşte niciodată din decorat ouă. „Mama munceşte tot anul, iar noi o ajutăm de fiecare dată. Eu sunt la început, dar îmi place foarte mult să fac asta” , povesteşte tânără.
Pentru ca modele de pe ouă să iasă impecabil este nevoie de o mână iscusită şi de foarte mult antrenament, pentru că fiecare linie trasată pe suprafaţa oului trebuie să fie perfectă.
Ceara, elementul minune pentru decoraţii
Înainte de a fi decorate, ouăle sunt spălate cu mare grijă, iar apoi sunt găurite cu vârful subţire al unui cui, urmând ca întregul conţinut al oului să fie scos cu ajutorul unei seringi. După ce întregul proces este terminat, coaja oului este unsă, cu grijă, cu ajutorul unui lac, după cum povesteşte fata.
După ce lacul se usucă pe suprafaţa oului, începe migălosul proces de înfrumuseţare. Cele mai multe dintre ouăle pe care le vinde Anişoara, la târgul de Paşte din Parcul Lumea Copiilor, din Capitală, sunt decorate cu ceara obţinută din topirea lumânărilor.
După ce lumânările sunt topite, începe un alt proces care implică amestecul diferitelor culori cu ceara topită, iar de aici începe adevărata lecţie de artă pe care cele trei maestre o predeau .
Următorul pas vizează coaja oului, pe suprafaţa căreia începe începe să fie aplicată ceara caldă şi modelată cu mare grijă şi îndemânare de mâinile familiei Hoţopilă. Modelul trebuie să iasă impecabil pentru că o singură linie trasată greşit strică întregul design al micuţei opere de artă.
Deşi trăiesc într-un sat din Moldova, unde ar putea cu uşurinţă să crească găini pentru ouă, familia Anişoarei preferă să le cumpere, pentru că în ograda lor sunt doar găini de rasă, după cum povesteşte tânăra. „Noi cumpărăm ouăle pe care urmează să le decorăm, pentru că acasă avem doar găini de rasă”, precizează micuţa vânzătoare.
Chişiţa, elementul care desăvârşeşte încondeierea oului
Pentru ca ceara să poată fi modelată cu uşurinţă este nevoie de un instrument cu o greutate mică şi uşor de mânuit. Acesta a fost motivul pentru care a fost inventată chişiţa.
Mai exact, este vorba despre o bucată de lemn subţire şi ascuţită, de aproximativ şapte centimetri, care are la unul dintre capete o sârmuliţă fixată cu grijă pe bucata de lemn. Sârmuliţa este foarte subţire şi cu ajutorul ei sunt create cu uşurinţă modelele de pe suprafaţa oului, permiţând artistului să îşi deseneze în detaliu coaja de ou.
Dacă în timpul procesului de decorare apar greşeli, precum o bucată mică de ceară care se nu se află la locul ei, o lamă foarte subţire este instrumentul minune cu ajutorul căruia se corectează „oul de artă” .
„Curăţăm ceara cu o lamă, dar trebuie să fim foarte atente pentru că se poate sparge foarte uşor” , adaugă fata.
Ileana Hoţopilă în Viena, Anişoara în parc şi sora ei la Muzeul Ţăranului Român
Cum vânzarea ouălor încondeiate este principalul venit al familiei, cele două fete, împreuna cu mama lor, trebuie ca în perioada Paştelui să se împartă prin Capitală pentru a-şi vinde cu succes produsele finite. În timp ce Anişoara stă la târgul din Parcul Lumea Copiilor, sora ei mai mare expune şi vinde produsele în târgul de Paşte organizat la Muzeul Ţăranului Român.
Anul acesta, mama fetelor s-a hotărât să plece din ţară, la Viena, în căutarea unor cumpărători cu adevărat interesaţi. Deşi, românii care nu stau în zonele în care încă se păstrează tradiţia sunt interesaţi de ouă, străinii din afara ţării manifestă un interes mult mai mare pentru operele de artă în miniatură.
Ou de struţ 300 de lei, oul de găină 8 lei
Pe standul Anişoarei se află un ou imens, de struţ, care este cel mai scump exponat pe care aceasta îl deţine. Pentru decorarea oului a trebuit să muncească în jur de trei săptămâni, perioadă care a meriat tot efortul pentru că produsul finit este o adevărată operă de artă. După trei săptămâni de muncă şi mult suflet, Anişoara aşteaptă un cumpărător pentru oul ei, o persoană dispusă să scotă din buzunar 300 de lei.
Nici ouăle de găină nu sunt de neglijat, pentru că în spatele oricărui ou încondeiat se ascund ore întregi de muncă migăloasă. „Pentru fiecare ou micuţ, muncim cam trei, patru ore” , spune Anişoara. Fiecare micuţă operă de artă costă 8 lei şi este decorată cu ajutorul chişiţei, ca restul produselor finite.
Pe lângă ouăle clasice, pe standul fetei se găsesc şi ouă de lemn, ceruite şi pe suprafaţa cărora sunt presărate mici mărgele. Cele mai multe dintre acestea sunt decorate cu mărgeluţe colorate viu, în roşu, albastru sau galben şi au diferite modele florale.
Deşi, târgul se încheie pe 4 mai, munca familiei Hoţopilă abia începe, cele trei pregătindu-se pentru anul viitor. În ciuda modernizării care acaparează obiceiurile şi datinile româneşti, familia Hoţolipă s-a hotărât să păstreze tradiţia ouălor încondeiate şi să o împartă şi cu alţii, muncind an de an, în fiecare zi cu multă seriozitate.
Se încarcă comentariile...
