Fierul vechi a pus pe hartă Sinteştiul. Dolce farniente-ul rromilor cu proprietăţi de milioane de euro de lângă Bucureşti

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Majoritatera caselor din Sinteşti au cel puţin un etaj.                                    Foto Marian Iliescu - Adevărul
Majoritatera caselor din Sinteşti au cel puţin un etaj.                                    Foto Marian Iliescu - Adevărul

La doar câţiva kilometri de Bucureşti, spre Giurgiu, se află satul Sinteşti, o localitate unde criza nu a ajuns nici acum, iar românii sunt într-o minoritate covârşitoare. Începând cu anii ’90, aici s-au instalat rromi care în urma afacerilor făcute cu fier vechi s-au îmbogăţit şi şi-au ridicat palate de mărimea unor insituţii publice.

Romii din Sinteşti s-au îmbogăţit în a doua parte a anilor ’90, atunci când legea le permitea să se ocupe de afacerile cu material neferoasele, "culese" mai mult sau mai puţin legal, de peste tot. Acum, au firme de colectare a acestor materiale în toate zonele ţării, iar banii câştigaţi în urma tranzacţiilor cu fier, plumb, aluminiu sau cupru construiesc averi de milioane de euro, nederanjate de autorităţi.

Chiar înainte de intrarea în sat se pot observa, pe ambele părţi ale drumului, maldăre de cauciuc ars şi materiale de construcţie distruse. În zare, printre rotocoalele de fum, care se ridică din câteva curţi, se poate observa o pădure de turnuleţe, răsărite invariabil de pe acoperişul fiecărei case de la şosea.

Fumul acesta negru şi înnecăcios este motorul întregii economii ale acestei comunităţi. Cât e ziua de lungă, femeile şi copiii pun pe foc cablurile adunate de bărbaţi de cine-ştie-unde, scot partea izolantă de pe firele de cupru şi dau de lucru din nou bărbaţilor, care adună din cenuşă materialul feros rezultat, îl stivuiesc şi îl pregătesc să-l vândă, câteva curţi mai încolo.

Silicon Valley-ul de lângă Bucureşti

În acest sat, există doar două tipuri de maşini. Într-o majoritate debrodantă, fiecare palat este “asezonat” cu bolizi de câteva ori mai valoroşi decât un apartament de provincie. Mercedes-uri CLK Kompressor, S Classe AMG, BMW-uri X5, X6, Seria 7, toate stau aşezate ostentativ în faţa porţilor din Sinteşti. Din când în când pe şosea mai trece câte o Dacie papuc, deschiolată de povara fierului vechi pe care îl cară neîncetat.

Case tapiţate cu faiantă albastră, verde, portocalie, până la bolta acoperişului, construcţii de două etaje cu tâmplărie PVC roşie şi fără tencuială, adevărate blocuri personale făcute strâmb, fără nici o noimă, brodate cu stucaturi şi elemente decorative alambicate, toate pot fi văzute la fiecare pas.

În faţa unei astfel de clădire, zace un morman, mai înalt decât gardul, de cabluri groase. Un mic comando de bărbaţi lovesc cu eficienţă robotică cu topoarele cablurile, scurtându-le, în timp ce mini divizia de puradei le strâng şi fug cu ele în curte, lăsându-le în faţa focului. Întrega operaţiune este supraveghiată de un rrom bătrân, iar în secunda în care văd aparatul foto profesionist apropiindu-se, toţi dispar fără urmă.

Modestia este brăţară de aur

Dacă îi întrebi cum au făcut banii pentru aceste propietăţi, sau cu ce se ocupă, locuitorii din Sinteşti sunt foarte reticenţi şi devin brusc iritaţi. S-au făcut nenumărate razii cu mascaţi la palatele rromilor de aici, iar poliţiştii din sat au în lucru peste 20 de dosare în care sunt invocate firme fictive, făcute cu unicul scop de a ascunde tranzacţiile ilegale cu material feroase şi neferoase. În 2011, forţele de ordine locale estimau că prejudicial adus statului din aceste activităţi depăşea 4 milioane de lei.  La această sumă se adaugă impozitele neplătite niciodată pentru propietăţile lor impresionante.

“Păi cu ce să ne ocupăm domnule? Toată lumea munceşte ce prinde, ce poate. Mai lucrăm fier, alţii îl vând, mai vindem legume prin oraş, alţii lucrează în construcţii, da’ nu toţi strâng fier” spune un antreprenor din poarta palatului său.

Curiozitatea mă îndeamnă să-l întreb cum se descurcă cu impozitele pentru asemenea propietăţi şi ce părere are despre majorarea taxelor cu 16%. Răspunsul  a fost cel la care mă aşteptam, însă atitudinea lui m-a pus în faţa unei revelaţii. “Na mă! Să scrii aşa: Ţiganii nu plătesc niciodată impozite!”

Fierul – acest aur negru şi rece pe care majoritatea dintre noi nu dă doi bani, a transformat această comunitate de la marginea Bucureştiului într-una dintre cele mai propsere şi mai înghiegate, pentru care criza se vede doar la televizor. 

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite