Atacurile lui Ghimpu sunt un grav derapaj de la normele democratice
0
Mai mulţi editori de presă au condamnat declaraţiile acuzatoare aduse de către liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, ziarului „Adevărul“ şi colegilor noştri din alte instituţii media, luni seara, în emisiunea „În Profunzime“ de la Pro TV
Invitată în calitate de comentator, Alina Ţurcanu, redactorul-şef al ziarului „Adevărul“ Moldova, l-a întrebat de ce nu a reacţionat prompt după incidentul din Pădurea Domnească. Intervenţia l-a iritat pe deputatul liberal. „M-am săturat de presa asta cumpărată şi răscumpărată! Nu pentru asta am luptat ca astăzi să manipulăm, să amăgim lumea şi să exploatăm o tragedie“, a răbufnit politicianul. „Măi, ruşine să vă fie, lingăi şi vânzători de ţară şi de oameni! Pentru un os... Doamne, de-aş putea cumpăra atâtea oase să vă dau ca să vă săturaţi odată şi odată!“, nu şi-a mai stăpânit emoţiile fostul preşedinte interimar. Solicitaţi de noi, mai mulţi directori de instituţii media şi analişti politici susţin că un asemenea comportament este inadmisibil.
Petru Macovei, directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente
Atacurile asupra presei sunt intolerabile într-un stat care se doreşte în UE. Cred că partenerii europeni ai Moldovei ar trebui să taxeze guvernanţii pentru asemenea declaraţii. În situaţia în care reprezinţi puterea, ţi-ai asumat nişte angajamente, inclusiv pe segmentul asigurării libertăţii presei, şi lansezi nişte acuzaţii nefondate, nu faci altceva decât să-ţi acoperi propria neputinţă de a influenţa starea de lucruri din ţară. Aceste afirmaţii sunt făcute cu rea-credinţă. Preşedintele PL a mai călcat pe această greblă. În reflectarea incidentului tragic din Pădurea Domnească au existat instituţii media care şi-au făcut meseria onest: „Adevărul“, „Ziarul de Gardă“, radio Europa Liberă. Sigur, au existat şi instituţii care au manipulat opinia publică şi au încercat să distragă atenţia de la concreşterea Procuraturii şi a judecătoriilor. Să faci un terci, să-i pui pe toţi într-un cazan şi să acuzi că toţi sunt cumpăraţi este dovada, în primul rând, a lipsei de discernământ în raport cu mass-media. Demonstrează că, în neputinţa de a promova nişte reforme, politicienii au găsit ţapul ispăşitor - jurnaliştii.
Alina Radu, directorul „Ziarului de Gardă“
Pe vremea comuniştilor, nu eram chemată la întâlnirile preşedintelui cu presa. Totuşi, odată, sub presiunea monitorilor europeni, am fost invitată la o întrevedere a lui Vladimir Voronin cu editorii. Am fost dezgustată de discursul lui. Vorbea despre „presa pozitivă“, adică părtinitoare şi obedientă, şi despre „presa negativă“, adică cea critică, independentă, anticomunistă. Nu m-am abţinut şi l-am întrebat: dacă nu-i place ZdG, atunci ce are cu BBC, Europa Liberă şi alte instituţii media cu tradiţii de zeci de ani de libertate de expresie. Seara, la NIT, doi reporteri de la „presa pozitivă“ făceau praf ziarul nostru, fără drept la replică. Aşa era în 2008. Politicienii anticomunişti de atunci făceau declaraţii ferme în susţinerea „presei negative“, spunând că guvernele trebuie criticate întotdeauna. Tot ei l-au dat de-o parte pe Voronin cu ajutorul mass-media, iar acum fac mai rău ca el, fac „cârpă“ şi „ciolan“ din jurnaliştii care îndrăznesc să-i critice. Doar monitorii europeni pot ajuta politicienii să accepte presa, apoi - votanţii moldoveni. E deja 2013.
Vasile Botnaru, directorul biroului de la Chişinău al postului de radio „Europa Liberă“
Pentru orice om, lucrul cel mai dificil este să recunoască propria greşeală, darămite pentru un politician de la putere. De fapt, toţi politicienii recunosc foarte greu atunci când greşesc pentru că, înţeleg ei, erorile i-ar putea costa cariera. Pe de altă parte, poporul e suficient de deştept ca să aprecieze recunoaşterea greşelilor şi mai ales învăţămintele pe care le va fi trăgând un politician. Insistenţa cu care Mihai Ghimpu culpabilizează presa în loc să analizeze „păcatul originar“ al politicienilor mi se pare deranjant. Mass-media are dreptul să dea în bară şi asta o ştie juristul Mihai Ghimpu, care a citit kilograme de decizii ale CEDO ce are la bază acest principiu: mai bine jurnaliştii să greşească decât să scape nepedepsit un politician. Erorile presei sunt mult mai inofensive în comparaţie cu cele ale unui politician, pentru că greşeala celor de la putere ne-ar putea costa ratarea parcursului european. Chiar dacă mass-media a greşit prin culpabilizarea excesivă şi personalizată a unor actori, nu înseamnă că trebuie deturnată atenţia de la greşeala iniţială. Insist că greşeala a fost a alianţei în întregime, care nu şi-a asumat acţiunile procurorului. Din momentul în care acest caz a ieşit la suprafaţă, Alianţa trebuia să se pocăiască şi să nu insiste pe acest război, chiar dacă presa a încercat să identifice cine are vină mai mare.
Angela Braşoveanu directorul revistei „Punkt“
Am două explicaţii legate între ele, dar cu motivaţii diferite. Prima: s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. Ştirile s-au transformat, în ultimii doi ani, într-o competiţie de expresii tari şi moravuri moi. Unii politicieni au înţeles că doar aşa vor nimeri în prime-time: scuipând venin proaspăt stors dintr-un plic cu cash, trimiţând la vastele origini sau luând focos de gât, iar unii jurnalişti au devenit receptivi doar la acest gen de manifestare, o lege a bugetului fiind mai greu de digerat pentru finul lor tract digestiv educat pe pâine şi circ. Ca să impresionezi iar şi iar, trebuie să măreşti doza. Apoi ajungi la un soi de apoplexie, când nici organismul nu rezistă să coboare atât de jos unde-l duce capul. Şi s-a ajuns. Îndrăznesc să cred că aceasta a fost culmea căderii unui politician. După asta, ori începem să-i sancţionăm şi să neglijăm manifestările lor de mojicie crasă pe banii contribuabililor, ori noi, jurnaliştii, nu facem nici cât o ceapă degerată anţărţ.
A doua: felul în care s-a exprimat la această emisiune, furia care-i anula logica şi discernământul, mă fac să cred că distinsul domn Ghimpu a fost supus, fără să-şi dea seama, unor tehnici de influenţă care, în termeni populari, ar suna cam aşa: d’apoi dumneata, bade Mihai, tocmai dumneata?! Dumneata, cel care ai luptat atâta pentru democraţie, care eşti primul şi cel dintâi, să te laşi călcat în picioare de un morcov? Ar fi învăţat el la Iaşi, ar fi făcut el contrabandă dacă nu luptai matale pe baricade? El ţi-a furat postul, ţi-a furat ţara din mânecă! Ghimpu e un instrument uşor şi ieftin de atingere a unor scopuri sau a unor coarde. Mult mai ieftin decât media pe piaţă.
Cornelia Cozonac, directorul Centrului pentru Investigaţii Jurnalistice
Mihai Ghimpu a procedat aşa cum nu trebuie să facă un politician. Politicienii sunt, de fapt, obligaţi să răspundă la întrebările jurnaliştilor, chiar dacă sunt incomode. Ei ar trebui să accepte critica şi să dea socoteală pentru ceea ce fac sau nu fac. Vântoarea din Pădurea Domnească a scos la iveală multe carenţe şi ne-a demonstrat că nu există un stat de drept în Republica Moldova. Critica jurnaliştilor este îndreptăţită. Politicienii nu au oferit încă răspunsuri referitoare la comportamentul demnitarilor din cadrul vânătorii, care au încercat să tăinuiască o crimă. Domnul Ghimpu a dat dovadă de lipsă de corectitudine şi tact în timpul emisiunii, atunci când a discutat cu jurnalista Alina Ţurcanu. Politicienii trebuie taxaţi pentru astfel de porniri şi aşa ar trebui să procedeze breasla jurnalistică, chiar dacă este împărţită. Nu am tolerat declaraţiile judecătorului Ion Muruianu, care ne-a numit „câini turbaţi“, însă, pe alocuri, Mihai Ghimpu a fost chiar mai dur.
Viorel Cibotaru, directorul Institutului European de Studii Politice
Mihai Ghimpu nu poate fi sancţionat din punct de vedere juridic pentru limbajul suburban pe care l-a folosit. Putem însă protesta sub diferite forme faţă de aceste porniri ale politicienilor: să-i taxăm la alegeri, să-i boicotăm public. Toate metodele sunt binevenite pentru că a fost un act de violare publică a valorilor şi a ceea ce înţelegem prin politică. De fapt, mă tem că Mihai Ghimpu nu a fost niciodată politician şi-i vine greu să mintă. L-am văzut pierdut. Prestaţia lui nu poate fi numită discurs politic, el a emanat o gamă de frustrări şi needucaţie. Nu am înţeles ce are cu Filat, Plahotniuc sau Lupu, nu găsesc în arsenalul analizei politice aspecte pe care să le analizăm în acest context. Îmi pare rău pentru alegătorii PL care împărtăşesc aceleaşi valori cu această formaţiune.
Corneliu Gurin, expert, Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT
Atunci când fostul preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu, a numit ziariştii „câini turbaţi“, inclusiv Mihai Ghimpu a iniţiat demiterea lui Muruianu, dar în acest caz comportamentul liderului liberal nu s-a deosebit foarte mult de ce al judecătorului. Mai mult ca atât, Mihai Ghimpu a făcut aluzii precum că ar cunoaşte nişte fapte denigratoare care ar pune în lumină proastă activitatea jurnaliştilor, însă nu le-a menţionat. Acest lucru ar putea fi considerat chiar şi un fel de şantaj. În esenţă, comportamentul domnului Ghimpu, dar şi al altor politicieni demonstrează că poate singura cucerire a guvernării democratice, aşa-numita libertate a presei, este doar o libertate de a expune, nu însă şi un efect ulterior. Adică, a rămas intoleranţa faţă de critică, nedorinţa de a lua măsuri şi de a reacţiona la ceea ce spune mass-media, societatea.
Mihai Ghimpu trebuie să-şi ceară scuze publice pentru atacurile împotriva mass-media
Organizaţiile neguvernamentale din domeniul mass-media sunt indignate de atitudinea incalificabilă şi lipsită de respect faţă de jurnalişti şi instituţiile mass-media, manifestată de deputatul în Parlamentul Republicii Moldova şi preşedintele Partidului Liberal Mihai Ghimpu în emisiunea „În Profunzime“, difuzată la postul de televiziune Pro TV Chişinău la 28 ianuarie 2013.
Considerăm inadmisibile asemenea atacuri lansate cu rea-credinţă de politicieni, în special de reprezentanţii alianţei de guvernământ. Este revoltător faptul că Mihai Ghimpu îi etichetează drept „cumpăraţi şi răscumpăraţi“ tocmai pe acei jurnalişti care au realizat investigaţii jurnalistice profesioniste şi au reflectat obiectiv incidentul tragic din Pădurea Domnească şi reacţiile care au urmat.
Organizaţiile semnatare îi reamintesc liderului liberal de rolul esenţial al presei de „câine de pază“ al democraţiei care urmăreşte interesul public, inclusiv mediatizează cu ochi critic actul guvernării. De asemenea, semnatarii reamintesc de angajamentele asumate de Alianţa pentru Integrare Europeană privind garantarea libertăţii presei şi asigurarea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea mijloacelor de informare în masă.
În opinia semnatarilor, asemenea atacuri reprezintă un grav derapaj de la normele democratice, deoarece ele sunt în măsură să intimideze presa, iar asocierea tuturor jurnaliştilor cu cei care aşteaptă „oase“ de la politicieni este defăimătoare în raport cu profesioniştii din domeniul mass-media. Situaţia este cu atât mai gravă, cu cât declaraţii similare au fost făcute anterior şi de alţi reprezentanţi ai Puterii şi Opoziţiei, ceea ce demonstrează dorinţa politicienilor de a le dicta jurnaliştilor şi de a influenţa conţinutul editorial al instituţiilor mass-media.
Organizaţiile semnatare îi cer lui Mihai Ghimpu să prezinte scuze publice pentru atacurile lansate împotriva mass-media în emisiunea „În Profunzime“ şi să renunţe la retorica acuzatoare în raport cu jurnaliştii.
- Asociaţia Presei Independente
- Centrul pentru Jurnalism Independent
- Centrul „Acces-Info“
- Asociaţia Presei Electronice
- Centrul de Investigaţii Jurnalistice
- Comitetul pentru Libertatea Presei
- Uniunea Jurnaliştilor din Moldova
Se încarcă comentariile...
