Un scenariu ridicol

Revin la scenariile ştiinţifico-fantastice ale pro-ruşilor de la Chişinău, conform cărora, sub tutela Statelor Unite, România ar complota pentru unirea cu actuala Republică Moldova în 2018, motiv pentru care ar fi provocat şi criza gravă în care aceasta se află la ora actuală.

Din păcate pentru ei, anti-românii de la Chişinău ne urăsc atât de tare, încât toate spaimele lor viscerale se amplifică la proporţii apocaliptice. Mai ales când mirajul Rusiei se dovedeşte mai îndepărtat decât sperau.

Ei nu observă, de pildă, faptul că, deşi în România există un incontestabil sentiment favorabil unirii (firesc, ţinând cont de faptul că vorbim aceeaşi limbă şi avem aceeaşi origine), tema Unirii nu este deloc pe ordinea de zi a agendei publice. Nici o instituţie relevantă nu are un program în acest sens şi nici buget.  Nici măcar cele, ca Ministerul Culturii, care ar avea o obligaţie morală. Programele şi bugetul DRRP pentru Basarabia sunt minime şi au mai mult un caracter social şi vag cultural, nicidecum politic. Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la nivelul partidelor, ca şi al imensei majorităţi a asociaţiilor şi organizaţiilor societăţii civile.

De fapt, orice observator lipsit de prejudecăţi ar putea vedea cum, cu mai puţin de trei ani înaintea centenarului Marii Uniri, în România nu există nici cea mai mică urmă de plan sau de program pentru celebrarea acestui eveniment esenţial al existenţei noastre naţionale. Ministerul Culturii se consideră o expresie a "străzii" şi se ţine de Fân-Fest-uri, iar guvernul îşi duce zilele de azi pe mâine, ca rezultat al unei misterioase voinţe superioare, nu al unei majorităţi parlamentare decurgând din votul cetăţenilor României.

Nu altfel s-a întâmplat, de altfel, în 1918. Atât de bine a fost planificat istoricul eveniment, încât, dacă Samoil Mârza nu ar fi avut inspiraţia de moment de a se duce, din proprie iniţiativă, la Alba Iulia cu aparatul de fotografiat, nu am fi avut azi nici o fotografie de la faţa locului.

În realitate, fără să îşi dea seama, alde Dodon şi Usatâi se tem de altceva, nu de „comploturile" fictive ale României. Ei se tem de faptul că, minţiţi şi umiliţi, cetăţenii Basarabiei încep să se trezească.